" mă vor urâ , dar îmi pare rău.
și iarăși devin dependentă de amintiri.
cu ele mă hrănesc , mereu și mereu.
cu ele îmi alin dorul de acele vremuri.
când eram fericiți.
când , nu plecam fără să dăm nici măcar o explicație , aia conținând până și un cuvânt cât de scurt.
pe-atunci ne-nțelegeam , știi...
și ai apărut tu , idiotule.
dispari.
și îngerii au demonii lor. "
Tot pe acea bancă.