Amy

Catalina

Ajung acasa,fug spre camera mea si ma arunc in pat.

Home sweet home.

Acum cel mai frumos lucru e sa stau in camera mea,sa privesc tavanul.

-Silvya,Eşti ok?

-Da mama,sunt ok,doar putin obosita,Nu te ingrijora.

Mama pleaca,raman singura cu gandurile mele.Oricum,Nu pot ramane aici la nesfarsit,asa ca ma hotarasc sa ies,fie si pentru 10 minute.Iau o rochita alba si ies.Ma plimb intr-un parc,iar atentia mea e indreptata spre pamant.Dau peste cineva,ridic privirea si........

-Catalina?

-Silvya?

-Tu,aici?

-Se pare ca da.Parintii mei au decis ca o sa ma descurc mai bine in orasul natal.

-Ma bucur ca esti aici,chiar vreau sa Am o fata cunoscuta prin zona.Adica,cineva cu care obisnuiam sa impartasesc toate secretele mele.Mi-a fost dor de tine,Catalina.

-Silvya,cred ca trebuie sa ne intalnim intr-o zi,avem multe sa vorbim.Cat Am fost in Londra Am trait multe,cred ca si tu ai trecut prin destule,si sa continuam Ce faceam in copilarie,sa ne impartasim secretele,ca atunci cand eram mici.

-Ok,dar cand ai venit?

-Azi Am ajuns si Am iesit sa imi revad orasul.NU e diferit,poate doar cu cateva aspecte.

-Ok,eu trebuie sa plec pana Nu anunta mama politia.Bye.

-Bye.

Ok,asta a fost ciudat.O iau la fuga,poate ajung mai repede acasa.Nu Am anuntat pe nimeni ca plec.Hopa,greseala mea.