EXPOSE

17. Liniște...

Caldura excesivă revărsată peste corpul meu, m-a făcut sa îmi deschid ochii, chinuita de razele soarelui, ce spărgeau întunericul încăperii, prin crăpătura draperiei. După minute bune de dezmorțit, și altele de alintat prin așternuturile moi, am deschis ochii, analizând încăperea in care ma aflu. Imediat ce creierul s-a pus in funcțiune, și a realizat unde ne aflam, am sărit din așternuturile fine direct in picioare precum o felina. Camera bărbătească, m-au făcut sa îmi trec mâinile prin par, nervoasa. Am făcut-o lata și de data asta! Iar cum viața ma ia peste picior in cel mai dureros mod, momentul in care am realizat ca tinuta mea este formată din lenjeria neagra de dantela, palmele mi-au lovit fata. Analizez fiecare loc din încăpere, dar nici urma de hainele mele. Am încercat sa îmi reamintesc ce am făcut aseară, și cum de am ajuns in acest pat, dar memoria mea parca nu și-a făcut update-ul pentru a ma ajuta cu informatii. Nervoasa străbat drumul pana la dulapul din încăpere și iau din acesta un nenorocit de tricou. După ce l-am îmbrăcat, am părăsit dormitorul, dorind cu ardoare sa îl găsesc pe acel nemernic. Pasesc in sufragerie, mai apoi in Bucătărie, dar nici o urma de bărbat. Cu disperare am început sau caut geanta pe care am văzut-o aseară, pentru a avea acces la telefonul meu. Trag geanta din micul cuier, și înainte de a o deschide, un bilet îmi distrage privirea. Îl apuc nervoasa, iar același scris pe care l-am văzut și in biroul meu, este așternut pe bucata de hârtie. Am o ședința importantă, nu am găsit cheile de rezerva, și nu te-am putut lasă sa dormi cu usa deschisă! Ne vedem diseară! Dacă vreodată in viața mea m-am simțit confuza, ei bine acel moment a fost nimic, pe lângă trăirea de acum. Creierul meu nu reușește sa ofere un răspuns concret pentru sentimentul ce ma încearcă. Atât furia, cât și panica, m-au cuprins. Am scos rapid telefonul din geanta, și am căutat cu disperare numărul idiotului ce m-a încuiat in casa lui. In zadar însă, căci numărul nu se afla in agenda mea. Ei bine, dacă pana acum a exista o urma de teama, aceasta a dispărut rapid, lăsând furia sa se instaleze in corpul meu. Am apelat numărul secretarei lui Ayan, iar imediat cum acesta mi-a răspuns mi-am vărsat nervii pe ea.

,,Fa-mi legătura cu Ayan, imediat!" Încurcată de repeziciunea cu care i-am vorbit, aceasta s-a blocat. Se pare ca toți oameni ce lucrează cu el sunt niște impertinenti.

,,Buna ziua! Îmi cer scuze, dar domnul Ayan este intr-o ședința și nu poate vorbi. Ii voi transmite ca l-ați căutat. Îmi puteți oferi un nume?" Dracu' îl caută, și ar face bine sa răspundă cât mai repede, altfel nu va primi un loc dragut in iad.

,,Natalia, Miriam, îl caută Natalia! Și, te rog, sa ii transmiți sa se ducă dracului cu tot cu ședința lui!" Am închis apelul, și am rupt biletul, încercând sa elimin din nervii produși de gestul acelui imbecil.

Am început sa caut prin toată casa rochia pe care am purtat-o noaptea trecută, și când, in sfârșit, am găsit-o într-un colț al camerei, am realizat ca nu am cum sa o port pana in momentul in care voi fi ,,eliberată". In rochie de seara lipseste sa defilez prin casa pana când are de gând sa își facă apariția Ayan. Mânată de aceeași furie, am aruncat rochia pe pat și am lovit cu putere usa dulapului. Nervoasa și îndurerată, mi-am plimbat privirea prin încăpere căutând o activitate care sa îmi ocupe mintea de la scenariile in care îl omor pe acel primat, ce a considerat ca este mai bine sa ma încuie in apartament decât sa ma trezească. Iar creierul meu a găsit rapid un motiv. Patul. Deranjat doar pe o parte, pe cea pe care am dormit. Cearceaful tras doar pe partea dreapta, atunci când eu am sărit ca o nebuna din pat. Ar fi sublim ca aceasta sa fie dovada ca el nu a împărțit cu mine același loc de dormit. Mi-am rotit ochii, suparata ca nu reușesc sa îmi amintesc evenimentele de aseară, și am pornit leneșă spre baie. Am dezbrăcat rapid tricoul, aruncându-l pe coșul de rufe, apoi lenjeria, și am intrat sub apa fierbinte. Am scăpat rapid de make-upul de seara trecută, apoi am ales din varietatea de flacoane gelul de dus. Prin varietate ma refer la cele doua sticle: cea de șampon și cea de gel. La naiba cu minimalismul bărbaților in ceea ce privește îngrijirea! Parfumul bărbătesc mi-a invadat rapid simțurile, și mi-a provocat o stare de de relaxare. Accentele lemnoase mi-au reamintit din nou de atingerile acelui nemernic, la care, de aceasta data, am reacționat mult mai bine. Gândurile mi-au prin mintea intr-un joc năucitor pentru orgoliul meu. Doresc sa primesc din nou aceleași atingeri pătimașe, și sa fiu din nou privită de acei ochi înflăcărați. Am deschis ochii rapid, trezindu-ma din aceste vise mult prea îndrăznețe pentru personajul din scena. Este suficient ce s-a întâmplat in noaptea acea. Am iesit de sub apa fierbinte și am tras un prosop in jurul meu, încercând sa îmi acopăr cât mai bine trupul dezgolit. M-am postat in fata oglinzii, și cu un pieptăn găsit in micul dulăpior, am început sa îmi descurc parul, apoi am trecut la dantura, folosind doar pasta de dinti, căci acest bărbat nu tine nici o periuța de rezerva in casa. Imediat după ce am terminat am părăsit baia și  am revenit la dulapul din dormitor. Am ales un alt tricou, dar de data aceasta, unul negru, după ce am analizat încă odată șifonierul atât de bine organizat. Am lăsat prosopul sa cada și am îmbrăcat tricoul, realizând ca am o noua problema. Nu am alta lenjerie. Ziua aceasta devine din ce in ce mai buna! Și, cum nu puteam sa iau aceeași lenjerie, și nici sa stau fără, am tras de unul din sertare și am scotocit după o pereche de boxeri bărbătești. I-am tras rapid, și pentru prima oară pe ziua de astăzi, am răsuflat usurata. Una dintre probleme s-a rezolvat. Rămân celelalte 100. Am părăsit dormitorul și m-am îndreptat către Bucătărie. Fără prea multe speranțe am deschis frigiderul, iar atunci când am văzut alimentele din acesta, am rămas placut surprinsă. Nu credeam ca își gătește singur. Mi-am pregătit rapid o omleta, și am mâncat in aceeași viteza, de parca as fi fost grabita de cineva. Am lăsat farfuria in chiuveta, dorind sa ofer o mica răzbunare. Nu are decât sa strângă in urma mea, dacă și-a dorit sa ma închidă in casa lui. Apoi atenția mi s-a mutat pe sufragerie. Am început sa analizez fiecare colț al încăperii, și plictisita ca nu am găsit nimic, m-am Așezat pe canapea și am început sa privesc tavanul. După minutele lungi in care am privit tavanul, fără vreo preocupare anume, mi-am atintit privirea către mobila din încăpere. Nici o poza cu familia sa, cu el. Omul acesta chiar trăiește într-un nor de indiferenta. Casa asta este atât de trista, monotona as putea spune. Și, cu toate acestea, îmi provoacă confort. Resimt acel sentiment de acasa. Dar in același timp, simt ca am invadat spațiul personal al unui mister. Este a doua oară când in care ma aflu in acest loc, iar eu nu știu nimic despre propietarul sau. In afara, de numele sau și o nenorocita de funcție de contabil, nu cunosc niciun detaliu despre acest personaj. Și in acest întuneric, o luminita mi-a apărut. Iau telefonul și tastez: Ayan Cooper. Pagina de internet mi-a deschis diferite știri despre acest nume Cooper, dar niciuna nu mi-a oferit vreun detaliu despre interesul meu. O singura poza mi-a atras atenția, bărbatul pe care l-am văzut in noaptea acea la masa in restaurant. Am apăsat poza, iar aceasta mi-a deschis o știre interesantă despre bărbatul de la masa. Cunoscutul om de afaceri, Black Cooper, a pierdut un hotel din Republica Dominicana. Pierderea de un miliard de dolari va produce oare declinul corporației? Atât patronul, cât și soția sa au refuzat declarațiile, astfel, singura concluzie pe care o propunem este ca aceștia se afla pe marginea prăpastiei! Am revăzut fotografia cu bogatul om de afaceri, iar tremurul s-a instalat in corpul meu. Aceeași privire albastra înghețată, mi-a reamintit de Domnul Indiferenta, ce ma tine captiv in casa sa. Poate ca sunt nebuna, dar trăsăturile lor se aseamănă. Dar dacă asta ar fi adevarat, de ce un fost miliardar și-ar trimite fiul sa lucreze intr-o alta firma ca și contabil?! Și, in același timp, ce ar fi căutat Ayan in noaptea aceea sa se întâlnească cu el?! In plus, numele lor este același.... La dracu' cu toate aceste nelămuriri!
Nu apuc sa unesc piesele de puzzle in capul meu, căci telefonul a început sa sune. Deschid mesajul primit de la numărul necunoscut, realizând înainte numele expeditorului. Nu a avut nici bunul simt de a ma suna! Secretara mi-a transmis ca ma caută dracu', aceasta este adresa sau trebuie sa mai caut? Ironia din spatele mesajului, nu a făcut decât sa ma enerveze și mai mult. Tupeul nesimțit pe care îl folosește de cate ori interacționează cu mine, ma deranjează teribil. Încep sa tastez furioasa răspunsul și îl trimit. Ar fi bine pentru tine sa îl fi găsit pe dracu' la aceasta adresa!
Nu durează mult, iar răspunsul lui apare. Suntem supărați? Suparata?! Sunt de-a dreptul nervoasa, fără vreun motiv anume: adică oricărei persoane ii place sa fie închisă într-un apartament. Chiar ma întreb care este persoana care nu și-ar dori sa fie încuiată intr-o casa straina. Suparata?! Nicidecum! Doar curioasa! Ma întreb dacă tu nu ai făcut ultimul update, ai rămas tot la nivelul de neanderthal?!