Capitolul 5 Boli

Începe de la început
                                                  

Diagnosticul se poate pune ușor prin descoperirea în sânge la microscop a parazitului care parazitează hematiile, sau se mai poate depista boala prin reacții serologice.

Tratamentul bolii s-a făcut în faza a doua cu preparate medicamentoase din arsen, care au însă o serie de efecte secundare, procentul de mortalitate poate atinge 10 %. In stadiul întâi al bolii se tratează T. b. rhodesiense/gambiense) cu suramin sau (T. b. gambiense) cu pentamidin.

Bronșiectazia este o boala cronica, congenitala sau dobandita, a bronhiilor mari, caracterizata prin dilatarea anormala si permanenta a acestora (in urma distrugerii tesutului elastic si muscular), si distrugerea peretilor bronsici.

Boala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente și progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mișcărilor, pacienții prezintă gesturi rigide, sacadate și incontrolabile, tremor și instabilitate posturală.

Tulburările legate de boala Parkinson apar cel mai adesea între 50 și 70 ani; vârsta medie de apariție a bolii este de 57 ani. La început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul manifestării primelor simptome, se crede că între 60% și 80% din celulele din zona de control a activităților motorii sunt deja distruse.

Boala Parkinson are o evoluție progresivă, iar semnele și simptomele se acumulează în timp. Deși această afecțiune este potențial invalidantă, ea evoluează lent astfel încât majoritatea pacienților beneficiază de numeroși ani de viață activă după stabilirea diagnosticului.

Mai mult, spre deosebire de alte afecțiuni neurologice grave, boala Parkinson este tratabilă. Tratamentul este medicamentos și chirurgical dar poate consta și în implantarea unui dispozitiv pentru stimularea creierului.

Boala Lyme (Borelioza Lyme) este o boală infecțioasă cu afectare sistemică produsă de o bacterie (Borrelia burgdorferi), transmisă omului prin înțepătura unor căpușe din genul Ixodes infectate. Colocvial, boala este cunoscută și sub numele simplu de borelioză, deși este doar un tip particular de afectare produsă de borrelii.

Boala Bornholm, sau pleurodinie infecțioasa, este o boală infecțioasă cauzată de virusul Coxsackie B (1-5). A fost denumită astfel după insula Bornholm, unde a fost inregistrată o epidemie de mialgie infectioasă cauzată de virusul Coxsackie.

Debut brusc cu durere recidivantă corespunzatoare ariei de inserție a diafragmului. Frecvent in timpul crizelor este prezentă febra. Pot sa mai apară cefaleea, faringita, alterarea stării generale sau greață. Rareori apar orhita sau meningita aseptică.

Boala Crohn este un proces inflamator idiopatic, care poate afecta orice portiune a tractului alimentar. O treime din cazuri afecteaza ileonul (ileita), jumatate din cazuri prezinta afectarea ileonului terminal si a colonului ascendent (ileo-colita), iar 15% din cazuri - doar colonul.

Pacientii cu boala Crohn prezinta risc crescut de a dezvolta cancer de colon. Maladia Crohn prezinta complicatii semnificative, precum ocluzia intestinala (ingustarea lumenului intestinal), abcesul (cu risc de perforare), fistulizarea, megacolonul, cancerul colorectal

Legioneloza este o boală infecțioasă potențial mortală cauzată de bacterii aerobe Gram-negative din genul Legionella.[1][2] Peste 90% din cazurile de legioneloză sunt cauzate de Legionella pneumophila, un organism acvatic care trăiește la temperaturi de 25–45 °C, cu o temperatură optimă la circa 35 °C.[3]

Legioneloza ia două forme distincte:

Boala legionarilor, denumită și „febra legiunii",[4] este forma mai gravă a infecției, care produce pneumonie.[5] Febra Pontiac este cauzată de aceeași bacterie, dar produce o afecțiune respiratorie mai ușoară, fără pneumonie, asemănătoare gripei.[5]

Boala legionarilor își trage numele din iulie 1976, când a avut loc o epidemie de pneumonie în rândul participanților la o convenție a organizației Legiunea Americană laPhiladelphia. La 18 ianuarie 1977, agentul generator al bolii a fost identificat, bacteria nou descoperită fiind denumită Legionella. Unele persoane se pot infecta cu legionella fără a avea vreun simptom, sau cel mult simptome ușoare.

Epidemiile de boala legionarilor au parte de atenție deosebită din partea mass-media. Această boală apare, însă, cel mai frecvent, sub formă de cazuri izolate neasociate cu vreo epidemie. Când au loc epidemii, aceasta se întămplă vara sau la începutul toamnei, deși pot apărea cazuri în orice perioadă a anului. Rata deceselor din cauza bolii legionarilor s-a înscris între 5% și 30% în timpul diverselor epidemii. NIH și Biblioteca Națională de Medicină a SUA estimează că rata deceselor pacienților care contactează boala în spital se apropie de 50%, mai ales dacă tratamentul cu antibiotic începe târziu. Majoritatea infecțiilor apar la persoane de vârstă înaintată.[6]

Celulita este o maladie a țesutului adipos. Ultimele cercetări făcute pe biopsia țesutului adipos au relevat faptul că este o tulburare de tip regresiv

Colecistita este o inflamație a vezicii biliare. In marea majoritate a cazurilor, colecistita este asociată calculilor biliari, mai precis atunci când un calcul obstrucționează canalul cistic, ducând adesea la infectarea acestuia (cu bacterii din duoden), iar regiunea din amonte se inflamează. Netratată, se poate ajunge la gangrenarea vezicii, urmată de peritonită. Alte complicații sunt colangita, cronicizarea infecției, abcese peri-veziculare sau sindromul Mirizzi.

Constipația este un simptom medical, caracterizat de dificultatea sau imposibilitatea eliminării prin digestie a materiilor fecale. Cauzele constipației pot fi multiple, printre ele figurând alimentația nepotrivită, consumul insuficient de apă, probleme de metabolism și altele.

Depresia clinică este o stare mentală de tristețe/amărăciune care persistă pe perioade îndelungate.

Simptome care durează mai mult de două săptămâni și de o severitate care începe să împiedice desfășurarea normală a activităților zilnice deja semnifică depresie clinică.

Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze această afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica de stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța.

Spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de depresie severă pot fi tratate medical și vindecate.

Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial, după afecțiunile cardiovasculare. În prezent, boala afectează aproximativ 121 milioane de oameni pe glob. În România, a fost depistată o creștere semnificativă a episodului depresiv major odată cu vârsta, de la 2,1% – 2,6% (18-49 ani) la 4,4% – 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de creștere de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grupă de vârstă (50-64 ani și peste 65 de ani).[1]

Difteria este o boală infecțioasă a căilor respiratorii, agentul etiologic fiind Corynebacterium diphtheriae, o bacterie gram-pozitivă care produce toxina difterică. Este o boală gravă la care complicațiile pot duce la cazuri mortale. Pentru prevenirea bolii există un vaccineficien

n medicină, diareea este o stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale cu consistență moale sau apoasă.

Epilepsia (din verbul ἐπιλαμβάνειν din greaca veche care înseamnă "criză, convulsie sau atac")[1] reprezintă un grup de tulburări neurologice de lungă durată, caracterizate prin una sau mai multe crize epileptice.[2] Aceste crize sunt episoade care variază de la perioade scurte și aproape nedetectabile, la perioade lungi de convulsii puternice.[3] În cazul epilepsiei, crizele au tendința de a se repeta, neavând nicio cauză subiacentă[2], în timp ce crizele care apar dintr-o anumită cauză nu sunt considerate în mod obligatoriu epilepsie.[4]

\Epistaxis sau rinoragia este sângerarea (hemoragia) nasului

Știați că Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum