EXPOSE

9. Refuz

Răsfoiesc absenta dosarul și beau usor din ceașca de cafea, încercând sa îmi revin după noaptea nedormita. Pentru ca toată noaptea nu am reusit sa închid un ochi, am venit mult mai devreme la firma, in speranța ca voi termina mai repede și voi ajunge acasa sa ma odihnesc. Așa ca au trecut 2 ore de când eu citesc rapoartele singura. Ceasul indica ora 9 așa ca Ayan își va face in curând apariția. Și cum astrele se aliniază perfect, prezenta bărbatului se face simțită in încăpere. Ma privește atent atunci când ajunge in dreptul meu, dar eu nu m-am deranjat sa îmi ridic privirea din dosar. Nici măcar când salutul acestuia a lovit liniștea perfecta a camerei. Am simțit ca ignorul meu a fost neprevăzut pentru el, iar atunci când el și-a deschis din nou gura pentru a vorbi, mi s-a confirmat acest gând.

,,In legătura cu ziua de ieri.." Știu ce urmează așa ca i-am curmat suferința și i-am retezat rapid fraza.

,,Scutește-mă!" Se uita încruntat la mine și i-am putut observa buzele pregătite de a vorbi din nou, dar privirea mea l-a oprit din nou. Pufăie resemnat și trece pe lângă mine, apucând un dosar de pe raft. Se aseaza pe scaun și cu un aer relaxat citește informațiile din acestea. Sunt sigura ca poate fi relaxat dacă a dormit! Îmi rotesc ochii, și îmi redirecționez atenția spre dosarul din fata mea. Este pentru prima data când regret ca l-am enervat pe Christian. Aveam destule probleme pe cap, a trebuit sa îmi aglomereze memoria și cu informații neimportante. Iar din toată aceasta situație, singurul câștigător a ieșit Christian. A scutit munca celor de la arhiva pentru o luna întreaga. Christian a fost întotdeauna meticulos, așa ca in fiecare luna angajații de la arhiva trec prin dosare, verificându-le dacă tot este in regula.
Cu toate ca astea se întâmpla de obicei, dosarul pe care tocmai l-am luat, mi-a atras intr-un mod ciudat atenția. Citesc cu atenția pagina, apoi trec la următoarele. Doar ca informațiile dintre cele doua pagini nu se completează. De parca, cineva a uitat sa completeze. Revin la pagina anterioară și o recitesc căutând nelamurirea. Dar prima pagina este in regula, a doua este cea care nu completează informația. Ma incrunt și trec încă odată cu privirea peste datele documentelor. Prima pagina indica luna Iulie, iar următoarea jumătatea lunii Septembrie. Raportul lunii August nu ar trebui sa lipsească din dosar. Iar dacă ar fi lipsit pentru ca documentele au fost pierdute, ar fi trebuit sa exista o nota la începutul dosarului. Ma inotrsc spre Ayan, dorind sa ii expun datele problemei, iar privirea mi se schimba brusc. Pur și simplu, bărbatul se holbează la mine de parca nu ar fi văzut femei pana acum. Pufăi iritată, dar acesta continua sa ma fixeze cu privirea sa.

,,De ce ar lipsi raportul unei luni dinte-un dosar?" Trec peste gestul sau lipsit de respect și îi pun întrebarea ce a trezit un mare interes in mine.

,,Ce luna?"

,,August." Ii răspund, iar fata acestuia se relaxează, de parca nimic nu i se pare dubios.

,,Citești dosarul magazinului de desfacere din Italia. Acolo luna August este predestinata concediilor." Îmi vorbește de parca tocmai s-a întâlnit cu o proasta ce nu a auzit in viața ei de obiceiurile europenilor. Pufăi enervată și ma ridic de pe scaun.

,,Nu e asta!" Ii spun, iar bărbatul se ridica, și ma urmează. Ma așez la unul din calculatoarele angajaților de aici și dau sa îl deschid, dar acesta ma întrerupe.

,.Nu cred ca ai voie sa accesezi calculatorul asta!" Îmi ridic privirea la el, și îl privesc intr-un mod ironic. Bărbatul asta are nevoie de relaxare.

,,Tu nu încalci niciodată regulile?!" Se uita aspru la mine, de parca tocmai comit o crima și mi se adresează cu aceeași atitudinea.

,,Nu, mai ales dacă risc sa fiu dat afara!" Ii ofer o privire ciudata și usor amuzata de aceasta teama a lui. Nu pare genul de bărbat înfiorător, de care sa îți fie frica sa te apropii, dar se vede ca este un bărbat puternic, stabil pe forțele sale. Din punctul meu de vedere, singurul defect este aceasta confuzie a sa. Nu știe ce vrea! Acum este intr-un fel, in secunda următoare altfel. Și nu ma refer la stilul cameleonic, ci el pur și simplu nu știe ce îl intriga mai mult.