EXPOSE

6. Năzbâtii?!

Iau ultimele dosare de pe birou, apoi pasesc încet in spatele lui Christian. Fusta creion de culoare albă și pantofii stiletto, ma împiedica sa pasesc mai rapid, iar asta atrage privirile indignate ale șefului meu. Atunci când ajungem in fata liftului îmi trec mâinile prin parul ondulat natural, in încercarea de a-l aranja. Gest taxat din nou. Îmi rotesc ochii și ii oferă o privire plictisita. Nu suport comportamentul lui Christian mai ales atunci când trebuie sa ținem ședințe importante. Este mult prea stresat și absolut nimic nu ii intra in grații, ceea ce reușește sa ma enerveze. La majoritatea acestor ședințe, eu stau deoparte pregătind cafele sau diferite dosare. Dar in putinele ocazii, ca cea de astăzi, va trebui sa iau parte la ședința pentru a-l ajuta pe Christian sa explice și sa prezinte mostrele partenerilor de afaceri. Atunci când ajungem in sala, verific dacă toate materialele si nuanțele noi sunt la locul lor, apoi aranjez puțin masa pentru a ma asigura ca totul este perfect. Pufnesc indignata atunci când dosarele cu detalii despre noile piese de mobila, nu se găsesc pe masa și ma îndrept spre dulapul din încăpere. Scot numărul de dosare și le aranjez la perfecție pe masa.
Imi arunc privirea către ceasul din încăpere pentru a afla cât mai avem. Ultimele cinci minute indicate, ma provoacă sa îmi întorc privirea spre Christian. Atitudinea lui agitata nu ii oferă prilejul de a ma observa și a-mi confirma ca totul este pregătit pentru a începe ședința. Așa ca pasesc rapid spre el, iar atunci când obțin contactul vizual îl întreb dacă mai are nevoie de ceva. Neagă, apoi analizează sala de conferința. Observa ca totul este perfect asezat, apoi răsufla ușurat. Toată aceasta urma de bipolaritate a sa, ma amuza intr-un mod ciudat. Stare pe care nu o pot abține. Iar atunci când ma apropii sa ii aranjez cravata, un chicot scurt îmi scapă printre buze. Se încruntă la mine, iar eu pur și simplu ridic din umeri, reușind sa îl relaxez și pe el. Deși este un meschin, un libidinos fără scrupule, atunci când este vorba despre munca sa Christian devine un copil, inocent și fricos. Și nu pot ascunde aprecierea pe care o am pentru asta. Își apăra și își admira munca. Perfect de acord, dar ar trebui sa o lase mai usor cu avansurile sexuale. Totuși, nu este un bărbat atât de urat încât sa nu își poată găsi o pretendenta pe măsura sa.

Nu am observat ca mâinile mele au zăbovit in plus cu mâna pe cravata sa decât atunci când cineva a tușit teatral. Mi-am întors instant privirea, iar cuburile de gheata m-au răcit total. Capatasem o stare buna pana sa îl reîntâlnesc. Dar, astăzi, in afara de indiferenta din privire, mai pot citi și un oarecare dezgust provocat de...gestul meu?! Ma incrunt și îmi retrag mâinile de pe pieptul șefului meu. Ayan saluta aspru, apoi se aseaza pe scaunul destinat lui. Christian vorbește cu cele doua asistente sa pregătească sticlele de apa și paharele, și de asemenea, și cafeaua. Ni se alătura și directorul departamentului de marketing, se aseaza la masa și verifica pe laptop dacă materialul este pregatit. Deși cei doi bărbați au o atitudine relaxata, Christian este extrem de tulburat. Clienții de astăzi sunt extrem de importanți. Dacă vor dori sa cumpere mobila de la Christian, veniturile firmei vor creste foarte mult. Mobila va fi trimisa in Emirate, loc in care se construiește un nou zgârie-nor. Atunci când Christian a auzit de cumpărătorii ce ne vizitează astăzi, m-a anunțat sa mărim prețurile la toate materialele. Sunt extrem de conștientă ca se bazează pe calitatea materiilor prime, dar și pe noile modele la care a lucrat un an de zile, nu pot sa neg ca ultima colecție este absolut demențială, cu influente bizantine. Însă, nu cred ca acesta ar fi trebuit sa mărească prețurile. Oricum profitul era mare chiar și la prețul inițial. Aceasta ,,calitate" a sa ma enervează, este lacom, întotdeauna vrea mai mult decât poate obține. Sunt de acord sa îți dorești mai mult de la viața, dar atât cat nu îți este peste puteri.

Respir aerul pe care l-am ținut in plămâni pana acum și ma așez in fata directorului contabil. Își rotește ochii de parca eu am ales special locul acesta. Nu inteleg de unde schimbarea aceasta și mi-as dori din suflet sa nu ma intereseze, dar ceva nu îmi oferă acest privilegiu. Nu pot concepe de ce și-a schimbat in acest mod comportamentul cu mine. Dacă motivul se rezuma la gesturile lui Christian, atunci mi se pare pueril. Dar mai mult decât atât este faptul ca pe mine ma deranjează. Oricine poate sa creada ce își dorește despre mine, eu știu cine sunt. Însă se pare ca oricine, mai puțin acest bărbat. Fir-ar-al dracului de nu ma intriga prezenta lui. Ma atrage intr-un mod neobișnuit mie. Îmi mai mult decât îmi doresc sa accept. Ma atrage aspectul lui fizic, iar atitudinea asta mascata de indiferenta și răceala îmi provoacă gânduri mai puțin inocente. La naiba, Natalia, nu te-a interesat niciun bărbat din câți ai cunoscut, și te-ai oprit tocmai la ghețar?! Îmi lovesc indignata conștiința, și Multumesc clienților ca au intrat la fix provocându-ma sa nu ma mai gândesc la bărbatul din fata mea. Ne ridicăm și îi salutăm respectuos pe arabi, apoi Cristian deschide ședința, întrebându-i pe aceștia ce fel de mobila și-ar dori și dacă își doresc sa vadă noua colecție.
Pentru început bărbații răsfoiesc catalogul și discuta in propria limba despre piese. Odată cu fiecare pagina analizată, șeful meu intervine cu explicații și completări, susținându-și discursul și prin imaginile de pe proiector, cu schite 3D. In tot acest timp, eu am analizat figurile celor prezenți. Le-am putut observa umbrele fetei, micile gesticulari,  concluzionând ce le-a atras atenția și ce nu. Am învățat acest Exercițiu pentru a-mi ușura munca. Atunci când am participat la prima ședința am fost nevoită sa pierd patru ore prezentând mostre, reușind sa ii plictisesc atât pe cumpărători, cât și pe mine. De atunci, am urmat un curs pentru observarea acestor gesturi și pot spune ca au fost primii mei bani cheltuiți pe ceva de-a dreptul folositor.

Ies din șirul gândurilor mele atunci când piciorul îmi este călcat. Îmi abțin cu greu icnetul și îmi întorc indignata privirea spre Christian, dar acesta este mult prea prins in explicații pentru a-mi acorda mie atenția de a fi călcată. Așa ca privirea mea se întoarce automat spre bărbatul din fata mea. Își întoarce instant privirea spre stânga, dar ii pot observa perfect micul rânjet din colțul gurii. Ok, sa zicem ca am inteles atitudinea lui de mai devreme, dar acum tocmai m-a călcat?! Gest făcut special pentru a-mi distrage atenția. Pentru ca nu găsesc motivul plauzibil al gestului sau, îmi întind usor piciorul pe sub masa, și cu tocul ascuțit al stilettoului ii calc unul dintre degete. Doar ca eu nu am vrut sa îmi ascund gestul, așa ca am rămas cu privirea ațintită pe el, savurând din plin fata îndurerată. Mi-am mărit instant zâmbetul obținând contactul lui vizual. Mi-a atribuit o privire furioasa, gata sa ma frângă in  Cuțitele aruncate, dar a reusit doar sa îmi provoace un zâmbet și mai mare. Toată sceneta provocată a fost reparata instant de Christian, care m-a mustrat din priviri și mi-a făcut semn sa termin și sa aduc mostrele. Înainte de a mă ridica i-am observat perfect privirea amuzată, fericit că am fost pusă într-o situație nefavorabilă. Știe că la finalul ședinței eu voi fi cea vinovată pentru ce tocmai s-a întâmplat si tot eu voi pedepsită.

În prima parte, aduc variantele de lemn și culorile pe care firma le deține. Primele exemplare le ofer clienților, asigurându-mă că totul este perfect, iar ei sunt mulțumiți, iar pe celelalte le așez în fața lui Christian și a lui Ayan. Și în acea nanosecundă, o idee mi-a străfulgerat mintea. M-am prefăcut că eram să-mi pierd echilibrul, gest insesizabil de clienții noștri, dar remarcate de cei doi bărbați. Mâna mea s-a prins în umărul lui Ayan, iar unghiile s-au potrivit perfect pe pielea sensibilă a gâtului său, cu un zâmbet demonic le-am înfipt în gâtul său, auzind mârâitul pe care a încercat să îl înăbușe. Atunci când situația a devenit evidentă și de către celelalte persoane din încăpere, m-am retras și am continuat să împart diferitele modele de mobilă.

Într-un final, după zeci de minute și sute de modele prezentate, arabii s-au hotărât la ceea ce își doresc să achiziționeze, iar din acest moment a intervenit responsabilitatea lui Ayan, a trebuit să negocieze un preț favorabil pentru ambele părți și alte formalități contabile, total dezinteresate persoanei mele. Iar pe tot parcursul acestora am primit ironii la adresa inteligenței mele, precum: ,,Calculează asta, dar cu calculatorul, te rog!", ,,Adu-mi actele de vânzare-cumpărare, cele pe care scrie cu litere de tipar factură și chitanță." Nu pot spune că la început nu m-au amuzat, pentru că îmi place să aud astfel de expresii și concluzii despre mine, dar atunci când acestea au continuat, sângele meu a început să clocotească, astfel că la sfârșitul ședinței eram exact ca o oală sub presiune. După ce clienții noștri au părăsit sala de conferințe, am prins în mână prima cană de cafea pe care am văzut-o pe masă.  Cu o viteză la care nu mă așteptam, Ayan mi-a anticipat gestul și a tras sticla cu apă de pe masă, iar în momentul în care am aruncat cafeaua pe el, toată apa din sticlă a ajuns pe mine. Cămașa mea albă tocmai a devenit transparentă lăsând la vedere bustul generos și sutienul cu dantelă. Fața mea a rămas blocată cu o mutră surprinsă și poate ușor amuzată de năzbâtia pe care am săvârșit-o, de atâția ani de când lucrez nu m-am distrat atât de bine la muncă. Dar fața furioasă și aceleași ghețare pe post de ochi mi-au distrus toată starea, reușind să mă înfurie și pe mine.

,,Idiotule, tocmai mi-ai distrus cămașa!" Îi strig în fața, iar acesta deschide buzele uimit. Mă analizează din cap până picioare, apoi face contact vizual, după ce se asigură că sunt atentă la gesturile sale, își trece privirea pe hainele sale pătate de lichidul maroniu, exprimându-mi că ținuta lui este cea distrusă, nu a mea.

,,Femeie, este doar apă!" Strigă furios, în timp ce încearcă să își steargă urmele maronii. Nu apuc să îi răspund căci Christian s-a întors nervos spre noi, surprins și el de modul in care ne-am comportat și ni s-a adresat nervos.

,,Amândoi în biroul meu! Acum!" Ridic din umeri nepăsătoare, eram conștientă că aici se va ajunge dacă nu mă potolesc, dar să vedem dacă, tu, domnule Cooper te vei bucura de situația in care ai picat.