EXPOSE

4. Ai grijă!

Trag cearceaful ce îmi acoperă corpul gol mai sus, in încercarea de a-mi ascunde privirea de orbitoarea sursa de lumina. Dar cearceaful alb nu ma ajuta prea mult, așa ca îmi acopăr capul cu perna. Îmi afund tot corpul in așternuturile fine de satin și îmi oblig conștiința sa uite ca tocmai s-a trezit. Iar aceasta ma asculta imediat, oferindu-mi din nou starea de somnolenta. Iar cum oboseala a fost mare, corpul meu a acceptat hotărât alte câteva ore de odihna.

.

.

.

Caldura din încăpere acompaniata cu lumina mult prea puternica, îmi provoacă ochii sa se deschidă, in încercarea de a elimina aceste surse de disconfort. Îmi eliberez trupul de cearceaful mult prea călduros și îmi închid ochii, lenevind pentru câteva secunde. Întotdeauna am apreciat cele câteva minute pe care mi le ofer după ce ma trezesc. Am nevoie ca al meu corp sa se obișnuiască cu noua stare. Dar, in aceasta dimineața, o idee îmi străfulgeră inteligenta. Alarma. Nu a sunat alarma. Îmi întorc confuza capul spre noptieră, pipăind cu mâna locul in căutarea telefonului. Inspir nervoasa când nu îl găsesc și ma ridic in capul oaselor pentru a investiga camera. Dar fără vreo urma de-a acestuia. Ma ridic din pat, trăgând pe mine halatul negru din satin, ies din camera și analizez fiecare centimentru al apartamentului. Atunci când ochii mei ațintesc ceasul de pe perete, mâna mi se aduce automat peste fata, trezindu-ma din starea de morozitate. Ora 12 îmi provoacă o stare de agitație și de nervozitate. Cele trei ore de intarziere pe care tocmea le-am câștigat, mi-au oferit cea mai mare viteza pe care nu credeam ca o dețin. In următoarele 15 minute, eram deja îmbrăcată, machiată și cu parul aranjat. Caut geanta prin sufragerie și abia in acest moment realizez ce tocmai am făcut. Am abandonat geanta in birou, acolo unde îmi era și telefon. Sublim, Natalia, meriți toate felicitările!

Cobor cu viteza luminii pana in parcarea blocului, și urc imediat in mașina. Deși stau relativ aproape de sediul firmei, traficul de la aceasta ora nu ajuta prea mult, astfel ca, cele trei ore jumătate de întârziere s-au transformat in patru. Christian îmi va găsi din nou o ,,pedeapsa" pentru aceasta scăpare. Probabil voi munci și duminica. Oftez suparata, iar energia pe care o căpătasem mai devreme s-a pierdut in momentul in care singura mea zi liberă s-a îndepărtat de mine. Cu o stare de amorțeala ies din mașina și pasesc spre intrarea in clădire. Merg lent și calm. Oricum am ajuns la jumătatea programului, iar duminica îmi este compromisa, ce sens are sa ma mai grăbesc?!

Și pot jura, ca tocmai aceasta calmitate combinata cu indiferenta l-au enervat pe Christian atunci când m-a zărit pe hol. Cu o privire neagra de furie și cu un glas tăios a strigat sa îl aștept in birou. Condiție ce nu m-a frapat. Intru in biroul sau și ma așez pe unul dintre scaunele din fata lui. Inspectez puțin locul și îmi notez intr-un colț al minții ca ar trebui sa trimit pe cineva sa facă curat. Hârtiile sunt împrăștiate peste tot, câteva urme lăsate de cafea tronează pe birou, geamurile sunt amprentate de mâna șefului meu, iar podeaua este usor prafuita.

Atunci când usa se deschide, îmi dreg glasul și încerc sa adopt o privire cât mai serioasa. Nu am de gând sa îmi cer scuze, deoarece el este vinovatul. Am lucrat pana la ora 2, aveam nevoie de odihna. Am petrecut 17 ore căutând acul in carul cu fân. Privirea lui ma săgetează, dar aleg sa îmi păstrez calmul obișnuit. Nu am de gând sa cedez o secunda in fata acestui nemernic. De fapt, dacă nu mi-ar oferi cel mai mare salariu din oraș pentru postul de asistenta, nici măcar nu l-as mai privi. Dar am nevoie de bani, cadourile sau bijuteriile nu îți ofera de mancare.
Bărbatul se apropie nervos de mine și își postează ținuta impunătoare in fata mea. Pentru ca nu îmi doresc sa ii cresc acest nivel de dominare pe care crede ca îl deține, m-am ridicat de pe scaun, privindu-l de la egal la egal. Aproximativ cel puțin. Este cu câțiva centimetri mai înalt decât mine.