❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
― Unde pleacă? întreabă Alec.
Blaise se pierde în mulțime fără să ne arunce măcar o privire. După poziția corpului îmi dă impresia că este încordat.
― A spus că merge să își mai ia o bere, ridică Lidia din umeri.
Mă întreb a câta bere o fi.
Jocul continuă, iar eu am învățat să nu mai aleg niciodată provocare. De data asta cea care mă întreabă este Aria, iar ea are destul bun simt și compasiune încât să mă întrebe doar dacă am fost vreodată beată. Răspunsul meu a fost nu. Nu am fost niciodată beată.
Blaise nu a venit deloc înapoi. Mă întreb dacă o mai fi pe aici sau dacă a plecat. Sper că prima variantă este cea bună pentru că nu vreau să cred că a condus după ce a consumat alcool. Mă aștept la asta de la el, pâna la urmă este Blaise și nu ar fi prima dată când face asta.
Deodată, în timp ce sticla se învârtea, oamenii devin bizar de agitați. Toată lumea, chiar și cei care abia mai stau pe picioare, se îngrămădesc spre ușa de la ieșire ca și cum fug din calea unui incendiu sau ceva de genul.
Ne privim unii pe alții cu sprâncenele în sus, apoi ne ridicăm și pornim și noi pe urma lor. Agitația mă cuprinde și pe mine, deși habar nu am de ce. Dar ceva clar a provocat toată chestia asta.
Durează ceva până să reușim să ne facem loc printre ei, iar atunci când ies văd că s-a format un cerc de oamenii, în jurul cuiva. De fapt, în jurul a două persoane care se bat pe iarbă.
Acum îmi dau seama că oamenii nu erau agitați, erau extaziați. Erau fericiți că au ce bârfi în următoarea săptămână.
Inima îmi sare în sus, apoi îmi coboară până în stomac. Înainte să-mi dau seama ce fac, fug spre ei, încercând să-l trag pe Blaise de pe Zeyn.
Ăsta este unul din momentele în care îmi doresc să pot vorbi, că multe aș mai scoate acum pe gură.
Blaise mă ignoră, trece pe lăngă mine și îi mai dă un pumn lui Zeyn, acesta scuipând imediat sânge. Tot Zeyn mai are și nasul sângerând. Îl analizez rapid pe Blaise, dar nu găsesc nimic suspect până acum.
― Blaise! strigă Lillien, venind și ea în fugă spre el, luândul de celălat braț, căci de unul țin eu.
El se scutură de noi și ne privește urât. Este beat.
― Nu va băgați! urlă el. Amanda, pleacă dracu' și nu te băga!
Poate ar trebui să fac asta, îmi spun. Ar trebui să-mi mișc dracu' fundul de la petrecerea asta oribilă și să-l las pe Blaise să-l nenorocească pe Zeyn din cine știe ce motiv stupid. Până la urmă va chema cineva poliția și atunci Blaise va fi arestat și bagat într-un rahat cât el de mare.
