Prolog

Dragostea este de doua feluri : 

dragostea fericita si cea nefericita. 

Acel caruia ii este frica de durerile si

suferintele  dragostei, de marile ei sacrificii, nu are dreptul nici macar la o dragoste nefericita” 

Liliana Rus 

Capitolul 1

Am privit spre portile impunatoare ale Institutului Bulgar.Stiam ce ma asteapta cand voi trece dincolo de acele porti, in noua mea casa. Lucrul de care aveau parte toti nou-venitii intr-o scoala, in timpul anului. Mai ales cei care s-au mutat de la celalalt capat al lumii. Faptul ca veneam intr-o masina escortata a directoarei Institutului din L.A. la care invatasem inainte nu ma va ajuta sa ma integrez, si nici faptul ca veneam insotita de mentorul meu, Sebastian si de Rianna, copilul din gradul primar care imi era incredintat pentru a-i fi mentor. Rianna avea 7  ani si era un copil cu abilitati speciale, asa cum fusesem si eu la varsta ei, chiar mai mica. Un copil mai puternic, mai intelligent si mai frumos decat ceilalti, care dupa o pregatire temeinica poate devein un Luptator sau un Vampir.Dar pana atunci trebuia sa intre la Institut, acum fiind doar intr-o perioada de adaptare, apoi sa absolve cele 5 grade de pregatire care pot tine intre 5 si 10 ani, in functie de individ si de abilitatile sale.

Eu avusesem gradul 5 la Institutul din L.A. , eram gata sa dau proba finala pentru a deveni Luptator sau Vampir, daca imi doream, in mai putin de un an. Dar ultimele intamplari o gacusera pe directoarea Kate sa ma retrogradeze inapoi la gradul 3 si sa ma trimita aici, la Insitutul din Bulgaria.

O alta parte din pedeapsa era si despartirea de Rianna si incredintarea ei unui alt mentor, unul mai rational, probabil. Dar Rianna nici nu vroia sa auda. Plansese si tipase atat de tare cand i se daduse vestea despartirii noastre, incat lesinase. Au hotarat apoi ca nu merita sa traumatizeze copilul din cauza mea. Dar stiam ca directoarea Institutului Bulgar va fi cu ochii pe mine. Era treaba mea sa o antrenez pe Rianna si sa fiu alaturi de ea, asa cum era datoria lui Sebastian sa ma antreneze pe mine. Cat despre chestia cu "sa fie alaturi de...", nu crezusem cu adevarat ca e alaturi de mine din cauza comportamentului sau profesional si a caracterului rigid. Dar m-a surprins placut faptul ca mi-a luat apararea oarecum in fata dorectoarei, a convins-o  sa nu ma exmatriculeze asa cum vroia, ci doar sa ma transfere, apoi si el m-a urmat aici.

Rianna ma prinse de mana. Imi simtea nelinistea, oricine ar fi fost in acea masina ar fi simtit greutatea pe care o faceam fara sa vreau sa se simta in aer. In masina mai era desigur si Sebastian, dar nu incerca sa spuna ceva, nu ii statea in caracter si probabil considera ca o merit.

-Maria, o sa fie bine, spuse ea.

Am oftat. Faptul ca nu aveam sa ma integrez, sau ca, mai mult, voi fi subiect de barfa, nu era de o importanta prea mare pentru mine. Agitatia mea venea din consecintele schimbarii, faptul ca ma aflam la sute de km departare de locul pe care 12 ani il numisem casa si mai ales, despartirea de Laurent. Avusesem cam un minut sa ne luam la revedere, si asta tot datorita lui Sebastian care ma scosese pe furis din camera mea de internat, in noaptea de dinaintea plecarii. Nici nu am mai avut lacrimi sa mai plang. Insa Laurent da. Picaturi sarate ii patau obrajii pe care ii sarutam in disperare. Nu ne spuseseram nimic. Relatia noastra era mai presus de cuvinte. Simteam cum mor putin cate putin, la gandul ca vor trece ani pana sa il revad.Directoarea ma retrogradase special ca sa imi prelungeasca studiul, perioada pana ce voi absolvi si voi fi libera sa il revad pe Laurent. Oare cati ani vor trece pana atunci si ce va face el in acest timp? Cata putere are directoarea Kate asupra directoaei din Bulgaria, incat sa ma tina in loc?

Vampire heartCitește această povestire GRATUIT!