Fragility

5. Ce ai păţit?

Capitolul 5

   Acea primă săptămână de şcoală a trecut pe nesimţite, aceeaşi rutină zilnică. Aceleaşi ore la care participam lipsită de interes. Aceeaşi colegi. Și Calum.

   Nu-l vedeam decât dimineaţa, atunci când era deja aşezat pe scaunul de la fereastră și mereu mă întrebam de ce in acea primă zi el a urcat după mine. Și tot in autobuz il vedeam și la plecare, chiar dacă urcam ultima, iar el se ridica pentru a-mi oferi mie locul de la fereastră.

     Calum a fost drăguţ cu mine mai tot timpul, m-a lăsat chiar să-i ating părul negru și ciufulit, apoi mi-a zâmbit iar ochii i s-au micşorat. Momentul in care a încetat să mai fie drăguţ a fost acela când l-am întrebat dacă e asiatic. Atunci s-a încruntat și serios mi-a răspuns că nu. Mi-a explicat că e kiwi, iar asta m-a dus cu gândul la fruct, deși ştiam că vine din Noua Zeelandă.

   Totuşi nu am apucat să vorbim prea multe, in majoritatea timpului își îndesa căștile in urechi și-și închidea ochii ignorându-mă complet. Iar in celelalte momente, atunci când era cu adevărat atent la mine nu spunea prea multe, cum nici eu nu făceam. Și situaţia devenea ciudată, iar el ar fi râs și și-ar fi clătinat capul spunând că sunt amuzantă. Dar de fapt nu eram. Doar mă holbam la el. La ochii săi, la obraji, la buze, la cele câteva şuviţe blonde din frunte, la el.

   13:36. Vineri, ultima oră, biologie. Domnul P desena ceva pe tablă, presupun că o celulă, însă nu eram prea interesată. Autobuzul portocaliu din parcare îmi capta toată atenţia. Mai degrabă imaginea lui Calum lângă mine, pe aceeaşi banchetă. In câteva minute mă va aștepta acolo, și-mi va oferi mie locul de la fereastră așa cum face in fiecare zi la plecare.

- April? Poţi repeta te rog ce am spus? a întrebat domnul P stând in faţa clasei cu mâinile încrucișate. Colegii au început să murmure in jurul meu.

- Uh, îmi-îmi pare rău, nu am fost atentă...

- Sigur că nu, sigur că nu, fereastra este mult mai interesantă. Ști April, de-a lungul generaţiilor au tot existat astfel de întâmplări, elevi ca și tine...ști ce li s-a întâmplat? mi-am clătinat capul. Nu au promovat! a ţipat lovind catedra cu palmele, făcându-mă să tresar. Revenind, ceea ce spuneam, și pentru tine April, este că celulele animale sau vegetale au anumite componente. Ca temă pentru vinerea viitoare aveţi să descoperiţi voi inșivă aceste componente și să le scrieţi in caiet alături de desenul acesta de pe tablă. Vă puteţi lega și de modul in care se formează ţesuturile, pentru că asta vom discuta data viitoare. Să aveţi un sfârșit de săptămână frumos, la revedere, a spus ridicând catalogul de pe catedră și ieşind din clasă.

   Ridicându-mă de pe scaun pentru a pleca, am simţit două mâini strângându-mi umerii. Apoi cum sunt împinsă cu putere și pierzându-mi echilibrul m-am lovit cu capul de o bancă și am căzut la pământ. In jurul meu se auzeau râsete, toţi o făceau, iar un nod dureros mi s-a oprit in gât și încercând să mă ridic, am izbucnit in lacrimi. Pieptul mă durea și tot corpul îmi tremura, însă m-a ridicat și m-am întors către făptaș.

    Și cuprinsă de o furie nemăsurată mi-am înfipt mâinile in gâtul său, apăsând cu toată puterea, până ce a căzut la pământ încercând cu greu să-și recapete respiraţia, tușind isteric. Ceilalţi mă priveau speriaţi și am început să ţip, făcându-i să-și astupe urechile.

   Când am părăsit clasa in secundele următoare respiram cu dificultate din cauza lacrimilor și suspinelor ce nu dădeau semne de oprire. Până să ajung la autobuz timpul parcă a zburat și odată urcate cele câteva trepte am respirat uşurată, deși piciorul mă durea groaznic, iar cumva simţeam că lovitura de la cap începuse să sângereze. Calum stătea pe scaun,  iar prietena sa era aşezată pe genunchiul lui. Calum ii zâmbea, nici măcar nu a observat prezenţa mea acolo până ce fata nu s-a ridicat, iar el a privit-o confuz cum se îndepărtează, abia apoi m-a văzut și pe mine și s-a ridicat pentru a lua eu locul de la fereastră.

- Hei, April! mi-a spus după ce ne-am aşezat.

- Hei, Calum, am şoptit ţinându-mi capul in jos. Mi-am dus o mână la frunte, însă atingând rana am tresărit, un val de durere străbătându-mi capul. Privindu-mi degetele murdare de sânge mi-am simţit stomacul strângându-se.

- Ce dra- April! Ce ai păţit? a întrebat Calum apucându-mi încheietura mâinii. Mi-a ridicat bărbia, iar ochii săi căprui mi-au scanat faţa. Ai plâns? De ce?

- Am căzut in clasă, am minţit. Calum și-a coborât încruntat privirea către piciorul meu. Se mai întâmplă, am continuat, nu e mare scofală.

- Dacă spui tu, uhm, mai plănuiești să ieşi la club curând?

- Eu nu plănuiesc asta niciodată, am spus.

- Dar luni te-am văzut acolo, ști și tu asta, mă gândeam să ieşim, dar împreună...

  L-am privit încruntată.

- Nu Calum, ai prietenă!

- Ea nu va ști...

- Tu vorbeşti serios? Nu sunt tâmpită! Te așteptai să accept? am întrebat nervoasă.

- Nu scuze, uită de asta, a spus serios. După câteva secunde de tăcere a oftat zgomotos. Doar că...nu prea o plac pe Katie, ști? E drăguţă, dar cam atât...

  Mi-am întors privirea către el.

- Și de ce-mi spui mie?

- Credeam că suntem prieteni, sau încercăm să devenim...

- Încercăm, am repetat.

- Uneori nu înţeleg nimic din ce spui.

- Și ce te face să crezi că pe viitor vei înţelege?