Capitolul 6

7 1 9
                                                  

"Cateva minute par ore, cateva ore par zile, cateva zile par saptamani...cateva secole par o eternitate... Asa e dat sa fie? Timpul sa se scurga o data cu inaintarea unui melc? Dar ce tot indrug aici?Uneori timpul trece asa repede incat te culci vineri si te trezesti sambata...dupa doua luni." Lorelli inchise jurnalul ei. Era un jurnal vechi. Il gasise in pod acum ceva timp. In el era o poza foarte veche,rupta pe jumatate, cu un barbat tanar din armata. Erau cateva insemnari in acel jurnal dar in rest, nimic. Lasa jurnalul pe scaunul unde cu cateva minute era o rochie alba, de matase. Se ridica si merse la geam. Il vazu pe Tom mergand printre copaci, spre padure. Asa dimineata? De abia puteai vedea bine, dar il recunosu dupa parul rosu ca focul. Isi puse o mana pe geamul rece. Isi jurase sa nu mai stea cu el, dar totusi...ii era asa dor...de tot ce apartinea de el...Si cand se gandea ca il urase din tot sufletul...lasa sa ii scape un oftat scurt. Se auzi o bataie in usa...se intoarse si merse sa deschida. Cine mai era treaz?Cine normal se trezea asa dimineata?Chicoti...Niciunul de sub acest acoperis nu era normal. Deschise usa dar nu era nimeni. Se incrunta...Vazu o bucata de hartie pe jos. Se apleca si o lua apoi intra in camera si se aseza pe pat incepand sa citeasca. Erau amenintari...dar de la cine? Incepu sa ii fie frica... Cineva ii voia raul si era evident ca cineva ce locuia aici... Lasa incet hartia sa cada pe pat, din mana ei. Se gandea...Tom era exclus, il vazuse afara...sa aiba incredere in el? Isi duse mainile la piept. Ii batea asa tare inima... 

Se ridica deodata, lua hartia si fugi din camera...Iesi din conac...Isi stranse incet rochia intr-o mana ca sa nu se impiedice si incepu sa fuga spre padure... Ajunsa in padure incepu sa strige dupa Tom... Spera sa auda macar un cuvant...Se opri din fugit, dar mergea repede...I se desfacuse parul din cocul elegant dar nu ii pasa...Era ultima grija a ei... Ii batea mai tare inima...

Tot mergand, ajunse la o casa parasita... Oare sa fie acolo Tom? Trebuia sa incerce...Intra in casa. Era asa...era trist...mergea incet uitandu-se prin casa...vazu o jumatate de fotografie....I se parea putin cunoscuta...o lua in mana... O atrase cu privire usile beciului care erau deschise si lumina vaga ce venea dinauntru. Intra incet...

-Tom?intreba aproape soptit...

Era el? Nu isi dadea seama...El se intoarse...da, el era.

-Lorelli, ce cauti aici? spune uitandu-se la ea...il atrase rochia alba.

-Aceaiasi intrebare as dori sa ti-o pun si eu...spune si vazu desenul de pe masa...se apropie... Ce..ce e asta? Tom...Tu...tu ai facut-o?ii venea sa planga dar isi inghiti lacrimile.

Tom se uita la ea.

-Nu... ieri seara am aflat de locul acesta... Azi am venit sa il inspectez...

Lorelli se uita la el...Oare sa il creada? Ceva din ea voia sa il creada....dar ii era frica...Daca ii indindea doar o cursa?Ofta...trebuia sa riste cu toate ca ii era in joc viata ei.

Tom o sorbea din priviri...ii puse o mana pe umar.

-Ma crezi?

Lorelli se uita in ochii lui.

-Da...te cred...spune incet.

-De ce ai venit?

Lorelli stranse la piept bucata de foaie...

-Voiam sa vorbesc cu tine...doar in tine pot avea incredere...spune incet.

-Vorbim...dar nu aici...Unde crezi ca e cel mai sigur loc unde putem vorbi fara sa fim deranjati?

-Da...Vrei sa vii dupa mine?

Tom incuviinta din cap...Ii intinse bratul...Lorelli cu o mica ezitare se prinse de bratul lui...

                                                 ***

Lorelli il duse intr-un palc de copaci...se oprira...Tom se aseza sub un copac, Lorelli asezandu-se langa el.

-Uite ce am primit azi dimineata...spune incet si ii intinse foaia. Tom citi si se incrunta.

-Ai macar o mica idee cine ar putea fi?

-Nu...spune incet.Dar imi e frica...spune in soapta.

-Voi fi alaturi de tine si nu voi ingadui ca nimic rau sa ti se intample...

-Fagaduiesti?intreba incet.

-Fagaduiesc.

Lorelli isi puse capul pe umarul lui si inchise ochii...se simtea in siguranta...pentru prima data se simtea in siguranta langa cineva. Lorelli incepu sa recite o poezie, foarte incet...

M-am trezit fara cuvinte.

Gura  imi arde si soarele...

Soarele in lehamite

Imi incalzeste sederea.

Nu ca m-as plange,

Dar satula sunt de dimineti infrante.

-Lorelli, ce tot indrugi acolo?intreba incet.

-Nimic, si zambi incet.





*Vai ce capitol ridicol...mi-am iesit din mana...ah...in fine...sper doar sa va placa*


Inceputul sfarsituluiDescoperă acum locul unde povestirile prind viață