Capitolul 5

9 2 3
                                                  

Trecu o saptamana de cand Tom si domnul Shaw locuiau in conacul Thornthwait, dar se parea ca domnul Shaw nu se grabeste deloc, ba din contra, facea ce facea si mai prelungea cazul. Lorelli se simtea invadata in propiai casa. Nu avea liniste, nu avea un loc unde sa fie liniste sau singura, pe cand Ovid  avea locul lui secret unde putea fi singur...Unde facea cele mai marete planuri de a o ucide pe Lorelli. Ei nici nu ii trecea prin cap ca fratele ei i-a pus gand rau. Ei nu ii pasa de avere, de conac...voia sa fie singura...linistita si singura...

                                                                               ***

Lorelli statea in biblioteca. Se gandea ca nimeni nu avea sa vina. Si cand spunea nimeni, nu se referea la Ovid sau la domnul Shaw, ci la Tom. Nu il mai suporta...nici sa il vada si nici sa il auda. Incepu sa danseze incet, cu fata spre fereastra. Era un peisaj mirific, ce o fermeca de fiecare data.

Nu auzi cand usa se deschise...Era prea concentrata sa se uite la peisaj...Simti doua maini pe umerii ei. Se intoarse si il vazu...ce ura sa il stie asa aproape...dar...parfumul lui...ochii lui ca smaraldele...parul lui de un roscat intens...o fermecau. O faceau sa uite de tot...el se apleca peste ea. Lorelli simti ca mai are putin si inima ei o ia la goana... El se opri la cativa centimentri de buzele ei...Se uita in ochii ei.

-Imi permiti un dans impreuna?intreba in soapta.

-Dar...nu stiu...spune tot in soapta.

-Doar lasa-te condusa de mine...

Tom isi duse o mana pe soldul ei si una o duse deasupra umerilor lor. Ea isi duse o mana pe umarul lui si cu cealalta prinse mana lui care statea dasupra umerilor...Tom se uita in ochii ei...ea facu la fel...incepura sa danseze incet...Parea ca sunt singuri pe planeta...ca, toata viata si-o vor petrece impreuna... Lorelli se gandi. Sigur parintii ei se intorceau in mormant, dansa cel mai pacatos dans...sau asa credeau ei...nu stia ce era asa pacatos in a dansa un asa dans romantic...a dansa vals...Tom ii zambi. Vru sa spuna ceva  dar usa bibliotecii se deschise si intra domnul Shaw...Ii vazu foarte aproape. Se incrunta.

-Domnisoara Thornthwait, as dori sa va intreb ce faceti asa aproape de servi...se opri...de ajutorul meu.

Tom ii dadu drumul...Se puse in fata ei... Lorelli se uita la el. Era protector sau voia ca el sa iasa bine? Si daca era protector, de ce o apara? Ce era asa periculos?

-Ii aratam cum se valseaza. spune Tom cu o voce mai mult ragusita.

-In timpul muncii?intreba domnul Shaw pe o voce foarte dura.

-Imi asum greseala.spune Tom luand o postura dreapta.

-Inteleg...Vom discuta mai tarziu despre asta...Acum va rog sa parasiti biblioteca, am de verificat ceva.

Lorelli se dadu putin in dreapta, ca sa il priveasca pe domnul Shaw.

-As dori sa raman. Am de...se uita cu coltul ochiului la Tom. Scris niste scrisori.

-Am inteles lucrul acesta, dar as dori sa fiu singur cu gandurile mele, daca intelegeti ce doresc sa spun. Avea inca acea voce dura...

-Inteleg...atunci voi pleca...

Se uita la Tom. Statea exact ca in prima zi cand venise in conac, si domnul Shaw intra in salon. Lorelli ii dadu drumul mainii lui Tom, care i se parea extrem de rece si se indrepta spre iesire. Cand iesi inchise usa. Ramase putin in hol. Il auzi pe domnul Shaw vorbind, sau mai bine spus, tipand, la Tom.Nu ii auzi vocea lui Tom... se intrista.Ii vazu pentru prima data adevarata fata a lui Tom. Ii placea... Isi dadu seama ca purta o masca de fiecare data cand o lua in ras. Putea fi ceva intre cei doi?Nu stia, dar voia sa afle, cat de repede.

                                                                               ***

Tom auzi vocea unei fete venind dinspre un copac...Merse in acel loc si o vazu pe Lorelli pe o creanga a copacului, tinand in brate o pisica alba. Lorelli o mangaia pe dupa urechi si vorbea cu ea, zambind larg...Tom zambi...se apropie mai mult. Lorelli cand il vazu, nu ii pieri zambetul, dar lua o postura mai dreapta.

-Ai nevoie de ajutor?

-Nu. Nu am nevoie de ajutor...

-Bine atunci.spune Tom uitandu-se la ea. Cum ai ajuns acolo?E destul de inalta creanga.

-Pai...Ma descurc destul de bine sa ma urc..Si nu voiam sa o las pe pisica asta draguta sa ramana in copac. si zambi larg.

-De dat jos cand o vei face?intreba zambind.

-Pai...sa gasesc momentul potrivit cand voi avea destul curaj sa sar...

-Iti e frica de inaltimi?intreba ridicand o spranceana.

-Putin...spune zambind

-Vrei sa te ajut sa cobori?Arati ca o printesa blocata intr-un turn.si zambi

-Cred ca iti face placere sa ma stii neajutorata.spune Lorelli mangaind pisica.

-Mai ales partea care se vede a piciorului, pana aproape de sold. si zambi larg.

Lorelli se uita. Deci la asta se holba el? Tipa scurt.

-Ipocritule, nu te mai holba!

Tom rase incet si isi lua privirea de la ea. Ii placea foarte mult de ea. Era indragostit? Nu, era imposibil...sau, poate imposibilul devenise posibil.

-Deci nu imi accepti ajutorul...Bine atunci.

-Nu, stai, macar ia pisica, eu vad cum ma dau jos.

Tom ridica capul si intinse mainile. Lorelli ii dadu pisica incet, Tom o lua si o puse pe pamant dar cand vru sa se uite la Lorelli, ea sarise din copac. Tom reusi sa o prinda in asa fel incat sa nu se loveasca...Ea cazu peste el. Acum Tom statea intins pe iarba moale, cu Lorelli deasupra lui. Avea mainile pe pieptul lui iar el pe spatele ei.

-Nu mai fac asta nicioadata. spune Lorelli respirand greu.

-E si de inteles. spune Tom care era in culmea fericirii.

Nu dupa mult timp, Lorelli se ridica repede in genunchi. Tom se ridica si el si se uita la ea...II zambi. Lorelli vazu ca avea un ochi vanat.Isi duse incet mana pe obrazul lui, sub ochi, si incepu sa il mangaie bland.

-De cand ai asta?intreba incet.

-Nu conteaza...spune si isi puse mana peste mana ei.

-E...e din vina mea?intreba Lorelli incet.

-Ti-am spus, nu conteaza...nu e important.

-Tom...e important...dar...chiar e din vina mea?

Tom se ridica deodata.

-Ti-am spus, nu e important, nu conteaza. Mai bine vezi-ti de viata ta...spune incet si pleca.

Lorelli ramase uitandu-se la el. Ii parea asa rau pentru el...Isi promisese sa nu mai stea cu el, daca asta va fi spre binele lui. Nu voia sa i se intample ceva mai rau, nu si-ar fi iertat-o nicioadata.






*Atatea clisee, atat de ridicol...dar n-am ce face...vreau sa scriu cu toate ca e asa cliseic totul...*

Inceputul sfarsituluiDescoperă acum locul unde povestirile prind viață