Sevan

208 2 5

Acesta este un fragment din romanul „Fața în palme”. Personajul narator este Sevan. Drepturile de autor aparțin Mariei Heller. „Fața în palme” face parte din seria „Convergent” despre care puteți afla aici: crestemidei.ro/Convergent

Sevan

Mă consumă o idee: ideea că nu sunt cine trebuie să fiu, că sunt influențat constant și dus tot mai departe de mine însumi; simt că toate lucrurile din jurul meu, toate lucrurile care mi se întâmplă, toate persoanele cu care intru în contact și le las să vadă o parte din mine mă schimbă, mă definesc și mă modelează constant. Simt că nu pot să fiu eu însumi, simt că nu pot să fiu doar al meu, că până și osatura sinelui meu e permeabilă și maleabilă, lăsându-se mereu recompusă, restructurată. Simt că nu am nimic al meu autentic și veritabil, că sunt doar suma influențelor mele externe, doar suma lucrurilor care mi s-au întâmplat și care m-au format. Ca un perpetum-mobile, influențele care mă recompun și mă redefinesc atrag ca un magnet noi influențe care se resorb încontinuu în conștiința mea, conlucrând împreună și alcătuindu-mi ființa. Iar în tot acest flux și reflux de influențe simt că eu nu exist, că sunt doar o oglindă a anturajului meu; simt că tot ce a crescut vreodată în mintea mea s-a extins dintr-o sămânță plantată acolo de altcineva – indiferent dacă acel altcineva e un om, un eveniment, sau un peisaj.

Simt că în mintea mea se revarsă doar ceea ce percep, iar din aceste lucruri se compune o structură: elementele se alipesc unele de altele formând un fel de ordine organică, iar această structură îmi compune ființa, controlând felul în care gândesc, reacționez și percep mediul înconjurător. Impresiile pe care mi le fac despre indivizi sau despre concepte generale și tot ce ține de felul în care văd lumea este filtrat prin această structură, iar dacă mie îmi place un lucru, îmi place numai pentru că se potrivește acelei structuri. Lucrurile extrase din mediu se clădesc în mintea mea formând un șablon, iar acest șablon îmi dictează preferințele, însă șablonul ăsta nu e decât un conglomerat de influențe externe, prin urmare nimic din ce gândesc nu-mi aparține mie, ci structurii de influențe care s-a clădit în mine de-a lungul timpului, funcționând ca un organism care se alimentează singur cu lucrurile de care are nevoie din mediu.

Mi-am dat seama prima oară de lucrul ăsta când eram copil și am vrut să inventez o culoare nouă; atunci am realizat că toate culorile la care mă putem gândi nu erau decât combinații dintre alte culori deja existente și că nu pot crea ceva complet nou, fiindcă mereu mă folosesc de aceleași resurse care există deja în natură. După ce mi-am dat seama de asta, pentru a mă convinge de contrariul, am încercat să creez un animal fantastic complet nou, dar am ajuns la aceeași concluzie: chiar dacă animalul meu avea zece capete, coadă de șarpe, picioare de leu, aripi de foc și ochi de pisică, toate aceste elemente nu erau decât lucruri culese din mediu, lucruri care existau în realitate: tot ce făceam era să combin lucrurile pe care le știam deja în ansambluri diferite. Orice creezi, creezi folosindu-te de anumite resurse: prin urmare cum ai putea crea ceva nou? Cum ai putea gândi ceva doar al tău?

Când compun o idee în mintea mea o compun din ceva, iar asta înseamnă că acea idee este formată din resurse externe care sunt dizolvate și rearanjate într-o altă ordine, având o altfel de structură dar fiind în esență doar grupări de influențe externe. Chiar dacă o idee ia naștere direct în mintea mea, această idee se formează din solul resurselor exterioare, se hrănește și crește din conformația minții mele care este formată din influențe externe. Orice idee ce ia naștere în mintea mea este fructul acestei compoziții, prin urmare nimic nu-mi aparține doar mie – propriile concluzii, propriile convingeri, propriile teorii sunt roade furate; nimic nu este doar al meu, nici măcar eu. Asta e tot ce mintea umană e capabilă să facă: să dizolve ceea ce extrage din mediu și să compună noi structuri folosindu-se de aceleași resurse pe care le-a extras din mediu? Să reorganizeze informație? Să restructureze mereu aceleași resurse pe care le asimilează având impresia că produce ceva nou?

Fața în palmeCitește această povestire GRATUIT!