„Triunghiul amoros este ca o barcă șubredă. Va există mereu o a treia persoană care să strice echilibrul și ne vom clătina departe în larg, așteptând ca unul dintre noi să pice în ape adânci." - Aleksei Volkov.
⚜️Moartea lui Armando Castillo nu pare...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
... 6 - Mia ...
Să te sacrifici pentru cei dragi nu e o dovadă de iubire pentru nimeni, e o nemernicie din partea lor.
🔸⚜️🔸
Mâinile îmi tremură îngrozitor în timp ce croitorul mă îndeamnă să-mi țin brațele ridicate până când îmi ia măsurile pentru rochie. Lucrecia insistase să avem o petrecere înainte de nuntă, dar o convinsesem să renunțe, întrebând-o ce ar spune lumea despre familia noastră dacă ar vedea o petrecere de logodnă atât de repede după o înmormântare. Împreună cu Yuri, puseseră țara la cale și căzuseră de acord ca nunta să fie într-o luna. Amândoi se potriveau de minune la ce minți malefice aveau și îmi făceau greață ori de câte ori se strigau consuegro prin casă.
Eram în ultima săptămâna înainte de nuntă. Nici nu știu cât de repede trecuseră zilele, mai ales că prinsesem rădăcini în casă și mă izolasem de restul lumii, devenind practic o legumă ce mânca și respira, așteptând să se ofilească de durere. În toate aceste saptamni cedasem și mersesem acasă la Hugo, și spre surprinderea mea nu-l găsisem, părinții lui care mă priveau cu ochi răi informându-mă că plecase deja în detașamentul în care fusese repartizat și nu mai știau nimic de el de atunci. Înainte să plec de la ei, îmi spuseseră să-mi văd de viața mea, pentru că Hugo nu-i pentru mine și cel mai probabil s-a mutat cu iubita lui din Buenos Aires. Nu crezusem o secundă ceea ce-mi spuseseră, punând pe seama faptului că ei nu mă plăceau și mă mințiseră doar ca să-l las în pace. Nu încetasem să oftez, să-l sun, și să întreb de el dar era ca și cum îl înghițise pământul sau pur și simplu nu voia să fie găsit.
Aveam dubii serioase în ceea ce privește nunta însă continuam să-mi joc rolul, alimentată de orgoliul ce mă consumă în lipsa lui Hugo. Ajunsesem să cred că dispăruse cu toate economiile noastre pentru nuntă, pentru că împreună aveam o pușculiță secretă păstrată încă din primul an în care ne-am întâlnit. Se făcuseră aproape doi și puteam spune că se stransese o suma importantă acolo. Făcusem tot posibilul ca să fim fericiți, aveam vise împreună iar toate lucrurile astea se șterseseră cu buretele într-o singură lună în care eu mă căsătoream din obligație iar el dispăruse de tot, cu toate visele noastre în buzunar.
Gândind la toate astea mă făcea să plâng. Mă aflam în salon, urcată pe un piedestal și înfășurată în voal, pentru că măsurile rochiei erau gata. Mai aveau doar să măsoare voalul ce aveau să mi-l prindă în jurul cocului, pe lângă diadema oferită în dar de Yuri Volkov. Chiar dacă relația dintre mine si Lucrecia nu era una bună, o vedeam fericită și entuziasmată, având bunăvoința să se implice personal și să planifice toate detaliile pentru o nuntă reușită. Toți păreau încântați, mai puțin eu și cu Alma care aproape că se oferea să se mărite ea în locul meu cu Aleksei Volkov.
— Uită-te la ea, mâncau-ar mama, cât de emoționată este încât plânge, rostește pe un ton dramatic și își duce mâna la piept, strângând în pumni șalul roșu ce-i căzuse de pe umeri.
