Kimberly era un simplu băiat, ce are un job banal într-o micuță cafenea, într-un orășel la fel de mic unde nu se întâmplau foarte multe. Un bărbat misterios ce ascunde multe secrete întunecate apare, iar viața lui Kimberly este întoarsă la 180 de gr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Uită de acel sărut", cuvintele sale îmi trecu prin gând ca un fulger, cum aș putea uita? Simțisem ceva ce nu m-ai simțisem de mult, țineam la el, poate era mult prea repede, sau poate eram doar un copil naiv. Îl priveam de vreo cinci minute cum completa un dosar, părea concentrat, și nu voiam să creadă că îmi pasă de ceea ce făcea, sau că mă afectase vorbele sale în vreun fel, deși mă afectaseră al dracului de tare, și în momentul de față, îmi venea să îi sparg paharul din mâna în cap, fără nici-un regret. Mă privi preț de câteva secunde, după care oftă lung.
—Semnează!
Spuse sec aruncând dosarul pe suprafața întinsa, era destul de gros, dar nu aveam de gând să semnez ceva fără să citesc, nu eram idiot.
—Ce anume? Am întrebat privindu-l.
Vru să răspundă, însă cineva îi atrase atenția, un bărbat intră pe ușa cafenelei, purta un costum negru, iar părul său, se asorta cu acesta. Se apropie de noi, iar Kenton se ridică de pe scaun, cine mai era și el?
—Salut vechi prieten!
Spuse bărbatul dând mâna cu acesta.
—Bună Griffin, ce te aduce pe aici?
Întrebă Kenton zâmbind. De ce zâmbea? Începea să îmi displacă situația, și să mă simt în plus, așa că începusem să șterg un pahar deja curat.
—Am auzit despre Leon, îmi pare rău!
—E în regulă, am fost puțin uimit, dar până la urmă, avea mulți dușmani, era de așteptat, mă îngrijorează mai tare mică mea moștenire. Spuse Kenton gesticulând.
—Cum se simte Melek?
Întrebă cel ce se pare că era Griffin, iar o urmă de îngrijorare i se putea citit pe chip.
—Destul de rău, tocmai a aflat, spuse Kenton oftând.
—Oh, sărăcuțul, mi-aș dori să-l văd, nu l-am văzut de ceva timp, am multe lucruri pe cap.
—Nu ar fi o idee bună, e instabil în acest moment, nu cred că vrea să vadă pe nimeni înafară de tata.
—Poate că ai dreptate, iar acum ai o responsabilitate uriașă, nu-i așa?
—Se putea ocupa Melek de asta, iar pe mine să mă lase în pace!
Spuse Kenton, tăios. Era clar, nu era un subiect prea plăcut pentru el, am înțeles asta în momentul în care se certase cu tatăl său despre asta, având în vedere circumstanțele. Deși eram paralel cu tot ce se întâmpla în jurul meu, mi-aș fi dorit să fiu lângă el, dar nu avea nevoie de mine, având în vedere că îmi spusese clar să uit de acel sărut, de parcă asta ar fi fost posibil.
