Capitol 2

8 2 15
                                                  

Lorelli incerca sa deduce ceva prin ceata densa... Auzea pasi din ce in ce mai aproape... Il simtea aproape dar nu vedea pe nimeni. Inainta incet, mergand in directia sunetului pasilor. În fata ei, aparu, parca de nicăieri,se gândi ea, un cal negru ca taciunile... Ea se sperie, tipa scurt și cazu jos... De pe cal cobori călărețul și veni spre ea.
-Ești bine? o întreba călărețul.
Ea ridica capul și se uita la el... Nu îl vedea bine din cauza cetii.
-Da, sunt bine. Călărețul ii întinse mana ca să se ridice dar ea îl refuza politicos și se ridica. Ai văzut cumva un cal alb trecând pe lângă tine?
-Nu...Ai cu ce te întoarce acasă?
Ea se uita la el, și îl recunoscu... Era băiatul pe care îl ura din tot sufletul ei... De fiecare data când trecea pe lângă casa ei, iar ea era pe afara, o necajea ori spunea glume fără sens pe care ea nu le înțelegea... Când ii spunea sa o lase în pace, el mai tare o necajea...Era Tom Shaw, băiatul detectivului din satul de lângă conac... Și se părea, singurul care știa de existenta conacului Thornthwaite...
-Nu dar ma descurc singura... Mulțumesc frumos. Spune rece și începu sa se învârte, neștiind pe unde sa o ia...
Tom se uita la ea, își dadu seama cine era... Ii aparu un mic surâs pe buze.
-Te duc eu, domnișoară Thornthwaite. Și zambi foarte cuceritor...
Lorelli se uita la el și dintr-o data simți o mare nevoie de a da în el cu pietre.
-Nu mulțumesc, ma descurc și singura, cum am mai spus, n-am nevoie ca tu sa ma duci. Și porni spre vest, sperând sa fie acolo.
-Dacă zici tu, domnișoară Thornthwaite... Stii, am văzut câini în direcția aceea. Se urca înapoi pe cal, mergând încet în urma ei.
-Asta e ultima grija a mea, câinii! Spune gesticulând, dar se opri... Știa prea bine ce câini sunt prin preajma.
Tom zambi larg... Cei drept, era atras de ea dar ii plăcea la nebunie sa o necajeasca.
-Deci, bănuiesc ca nu excluzi ideea sa te duc eu. Ii zambi tandru.
Lorelli statu mult pe gânduri... Nu ii plăcea ideea ca el sa o ducă dar nu avea alta alegere... Se uita la el.
-Dacă zici ceva tot drumul, jur ca...
-Juri ca, ce? Și zambi. Nu ai ce îmi face, sunt mult mai puternic decât tine... Ce îmi poți face, tu, o mica fata a amarata?
-Nu ma pune la încercare... Atât îți spun... Acum ajută-mă sa ma urc. Spune uitându-se la el cu o privire autoritara.
-Vreau sa primesc ceva în schimb.
Lorelli ridica o spranceana. Habar nu avea ce putea cere el de la ea.
-Îți dau bani când ajung la conac... E bine?
Tom rase... Un ras foarte sacaitor, constata Lorelli.
-Vreau un sărut... Altfel, te las singura cu acei câini.
Lorelli se enerva... Cum își permitea sa ii ceara asta?
-Mai bine asa decât... Un sărut... Cu tine. Spune uitându-se la el dezgustata.
Tom se uita la ea.
-Nu e asa rău. Haide... Un sărut... Nimic mai mult.
-Nu, niciodată...
-Era un târg cinstit. Și își întoarse calul, începând sa meargă încet...
Lorelli se uita după el... Statu sa se gândească apoi striga după el:
-Data viitoare când ne întâlnim, îți dau.
Tom se opri... Se uita la ea.
-Acum sau niciodată.
-Ai ajuns asa josnic... Ii ceri unei fete, lipsite de apărare, sa te sărute ca să o duci acasă... Unde e gentalmen-ul din tine? Sau stai, nici nu a existat vreodată.
Fu o lovitura sub centura pentru Tom... Se întoarse și veni spre ea.
-Nu ai dreptate... Se dadu jos și o ajuta sa urce apoi urca și el.
                                       ***
Tot drumul, niciunul nu spuse nimic... Ajunsa la conac, domnul Farthing o văzu pe geamul salonului... Ieși afara și se uita la ea care se dădea jos de pe cal.
-Ce-am vorbit noi, domnișoară Lorelli?
Lorelli se uita la el.
-Ma scuzați dar am crezut ca am făcut o alegere buna... Și intra în conac, fără sa ma spună nimic.
Tom pleca... Ramase cu gândul la Lorelli... Nu știa ce ii făcuse, dar îl fermecase într-un fel aparte, pe când Lorelli începu sa îl deteste și mai mult...






*Vai de când nu am mai scris la aceasta carte... Îmi era dor:)
Ca să fie clar (mai mult pentru mine), totul se petrece prin 1900 și ceva... Mi se pare o idee buna sa fac o carte total diferita fata de restul... Sper ca va plăcut...
Pe data viitoare*

Inceputul sfarsituluiDescoperă acum locul unde povestirile prind viață