Parcă s-a făcut frig
și în casă, dar și afară.
Stropi mici și reci
îmi bat în geam ca o armată,
mă cheamă în toamna
care mărșăluiește în aer.
Caloriferul e rece, frunzele îngheață,
pielea mi-e rece, sângele îngheață.
Întunericul înghite dimineața,
înghite ziua și pe noi,
pe noi cei înfășurați în cearșafuri reci.
Parcă s-a făcut frig
și în casă, dar și afară.
Cuvinte metalice se freacă
de dinți și de gingii și de aer,
iar vorbele curg în valuri de scântei albastre.
Se mototolesc frazele în bulgări de zăpadă
și nu mai ne înțelegem.
Ne-am blocat înfășurați
în acele cearșafuri reci,
cu părul lipit de perne reci,
cu pleoapele lipite de chiciură,
cu vise alunecând pe polei.
Totul e un gri murdar și greu,
buzele se usucă, limba la fel,
nu mai avem apă, nu mai avem aer...
și parcă s-a făcut mai frig
și în casă și afară.
CITEȘTI
odă pustiului sau despărțire în toamnă
RandomUltimele poezii scrise de mine, ultima fiind creată acum un an. E o încercare ratată de a publica oficial acest manuscris. Așa că îl pun aici. Sunt niște vorbe aruncate despre mici nimicuri din viața mea. Niște cuvinte care voiau să descrie disperar...
