Capitolul 1: "Vizita unei comete"

148 25 27

           

               Curentul făcut de geamul lăsat în jos al mașinii îi provoca lui Erin o senzație intensă și profundă, aproape tactilă

Hopa! Această imagine nu urmează liniile directoare referitoare la conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

               Curentul făcut de geamul lăsat în jos al mașinii îi provoca lui Erin o senzație intensă și profundă, aproape tactilă. Când briza bătea mai puternic, fata închidea ochii și își imagina mirosul discret al oceanului, și mai ales își crea în minte imaginea albastră a acestuia. Asta până când îi deschidea înapoi și își amintea brusc unde era. În fața ei, nu plaja era cea care se vedea; ci şoseaua principală, pe care tatăl ei își conducea absorbit în gânduri mașina.

               Obosită, Erin se uită la ceasul de pe ecranul telefonului și căscă. Era undeva la şase și puțin dimineața, când soarele abia își arătase timid câteva raze. În mod normal, orele matinale nu îi dădeau fetei mari bătăi de cap, însă faptul că stătuse să analizeze în profunzime teoria corzilor cu o seară în urmă eliminase câteva ore de somn din programul ei obișnuit. Adolescenta căscă din nou, exact când șoferul opri mașina la destinație.

             Se aflau în fața departamentului de poliție. Domnul Ledger, singura familie a lui Erin, își scoase centura în timp ce copila își privea părintele, parcă așteptând ceva. Acesta, văzându-şi fiica că ezită să părăsească mașina, îi zise tandru:

             — Nu vei întârzia, promit. O să dureze foarte puțin. Am de luat niște dosare pentru cazul la care am tot lucrat...

               Fata oftă, puțin neîncrezătoare, simțindu-se presată de timp. Își iubea tatăl mai mult decât orice pe lume, însă cunoștea foarte bine atât calitățile, cât și defectele lui. Deși era o persoană caldă și înțelegătoare, domnul Ledger obișnuia mereu să piardă noțiunea timpului.

               — Știu, tată. Dar nu îmi permit să ajung mai târziu cu niciun minut în plus. Trebuie să fiu prima care află traiectoria cometei ăleia. Dacă nu ajung înaintea tuturor la telescop, s-ar putea să nu mai am ocazia să îl folosesc.

                Domnul Ledger dădu afirmativ din cap, din instinct, însă se opri brusc, dându-şi o palmă mintală când auzi cuvântul "cometă".

              — Oh, Doamne, Erin! exclamă el cu un puternic sentiment de vinovăție. Cum am putut să uit!

                Începu să se caute prin buzunare zăpăcit, dând în final de o cutiuță mică, albastră, pe care o scoase din sacou victorios. În final, deschise capacul, pentru a lăsa la vedere o brățară din argint, cu niște reprezentări simplificate ale planetelor din sistemul solar agățate în şir de-a lungul ei.

                — La mulți ani, Erin, îi ură drăgăstos, deși încă se mustra în gând pentru că aproape uitase de ziua fiicei sale.

              Surprinsă, fata se uită către părintele ei și îi zâmbi copilărește.

             — Chiar credeam....că ai uitat...

Autobuz spre Jupiter Descoperă acum locul unde povestirile prind viață