îmi e dor de septembrie;

123 31 27

Obișnuiam să iubesc varaAtât de mult Încât lăsam valurile mării sa mă înghităȘi simțeam că vreau să țip de fericire Și de libertate Până mă cufundam În albastru

Hopa! Această imagine nu urmează liniile directoare referitoare la conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Obișnuiam să iubesc vara
Atât de mult
Încât lăsam valurile mării sa mă înghită
Și simțeam că vreau să țip de fericire
Și de libertate
Până mă cufundam
În albastru.

      
Acum însă nu aş vrea altceva decât ploaie.
Ploaia unui septembrie mohorât
Și friguros
În care sa plâng
Până rămân fără lacrimi...

Apoi uscată
Și secată de puteri
Să mă întorc la albastrul meu
Și odată intrată în mare, în apa rece
Sub luna care se reflectă în ea
Să mor.
          

          

Hopa! Această imagine nu urmează liniile directoare referitoare la conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Băiatul care a vândut LunaDescoperă acum locul unde povestirile prind viață