Elegantă elocvenţă

15 1 0

Mă deplasez printre veacuri fără lumină,

Mă târăsc ca un şarpe, eu -- fiinţă străină

Sunt tras ca o targă, şi nu ies la iveală

Decât ca o târfă, un monolit, o greşeală


De vă scriu o fac nătâng

Fără plan,

Fără educaţie, arătare,

Ce vă scriu e fără an,

Stihuri de separare,

Din foame si din izolare,

Foamea mea,

Foamea mea şi-a altora,

Astea-s versuri scrise-n drum,

De sete de apă şi de scrum


Când inhalam fumul de ţigară,

Sau mestecam o bomboan-amară,

Păşind nonşalant spre Hyperion, spre lună

Uzurpator cu-a stelelor cunună,

Cu pantofii murdari de noroi

Cu respiraţia puţând a usturoi,

Şi os de pelvis rupt în două


Paşii mei separă lumina de lumină,

Nemâncat de-o zi-ntreagă,

Iar fierea revărsându-se printre ele

Organele mi le leagă,

Precum mortarul leagă cărămida,

Precum o lacrimă leagă o alta,

Precum sufletul speculează amintiri.


Eu urmez monolitii, păşesc grav

Prin deşertul negru-gri-alb

Alb-gri-negru,

Eu urmez râul de piatră, păsările de aţă

Doamne -- eu mor de-atâta viaţă!




Coroana de steleCitește această povestire GRATUIT!