Alb infinit

12 2 0

Ca un refugiat hăituit de vreme
Am vrut să mă ascund în penumbra a două bolți reci
Din care izvorăsc infinite pasteluri,
Iar timpul își adapă setea de moarte,
Dar m-am rătăcit în labirintul celor patru camere obscure
Unde am lăsat la developat fotografii cu monștrii incerți;
În jurul lampadarului prăfuit
Roesc gânduri ca fluturi neosteniți
Pregătiți pentru o nouă metamorfoză fie ea și prin moarte
Ce vor ucide întregul univers dual
Și atunci am să te recompun din gust de mere coapte;

Umbre și EcouriDescoperă acum locul unde povestirile prind viață