Domnul X

23 12 2

E frig aici și oasele mă dor
În cimitirul de cadavre programate
Și ce păcat că nu știu nici să mor
Nici să trăiesc într-u eternitate;

În simfonie de lumină
Dansez și eu ca orișicine
Purtând mereu aceeași vină
De a nu putea să mă înving pe mine,

Caut mereu ceva absurd,nedefinit
Fără să îmi convină rolul
Dar nu mi-e frică de sfârșit
Căci am înțeles,sunt omul..

Umbre și EcouriDescoperă acum locul unde povestirile prind viață