Efemer

20 9 0

În portul alb bătut de vânt
Se plimbă oameni de nisip
Ce-n marșul lor funest ucid
Sublima taină a-ntâiului cuvânt,

Așa grăbiți cum par că sunt
Se opresc bizar,ca-ntr-un ritual,din drum
Și se închină către zei de fum
Uitând că nici ei nu-s croiți doar din pământ,

Clopotele surde bat în depărtare
Chemând spre echivocul ideal
Disipat de propriul univers dual
Dar cine să răspundă la a lor chemare?

În portul gri scuipat de ploi
Se plimbă oameni de carton
Ce-și poartă pașii monoton
Spre aceleași aspirații de noroi;

Umbre și EcouriDescoperă acum locul unde povestirile prind viață