Primul

306 52 64


           Matty își scoase brusc căștile din urechi în momentul în care Noah, colegul său de cameră intră val-vârtej în camera căminului și începu să scotocească disperat prin dulap. Se obișnuise cu stările de agitație pe care le avea uneori, din diferite motive (dat fiind faptul că împărțea camera cu el de aproape trei ani), însă se întreba ce mai e de data asta.

            — Ce ai, mă? își întrebă Matty colegul, în vreme ce acesta reușise să scoată toate hainele din dulap și să le amestece.

            — O mai știi pe tipa aia roşcată, pe care am combinat-o săptămâna trecută? Cică vine la mine. Acum.

           Băiatul care stătea tolănit în pat ridică o sprânceană. În mod ironic, știa despre cine vorbea Noah, căci fata aia își făcuse de cap şi cu el mai înainte.

            — A...Matty? continuă Noah rugător. Ai putea să dispari câteva ore, te rog? Rămân dator.

           — N-am chef. Du-te tu cu ea altundeva.

              — Haide, blondule! se milogi Noah iar. Te rog, te rog, te rog!

             Adevărul era că Matty nu era chiar blond, ci mai degrabă deținea un păr şaten deschis, dezordonat și rebel. Primise însă porecla de "blond", din cauză că toți băieții din grupul lui erau bruneți  — sau cel puțin, aveau părul foarte închis — și începuseră să îi spună așa fiind singurul care se diferenția de ei, din punctul ăsta de vedere.

               — Fie, cedă în final Matthew, ridicându-se leneș din pat.

            Noah scoase un "da" victorios și îi mulțumi colegului său, în același timp, încercând să îl dea afară mai repede.

            — N-am de gând să stau mult, așa că ai face bine să te grăbești, îl anunță blondul plictisit.

            — Ai impresia că o să stau la poveşti cu ea? rânji Noah. Stai calm, termin repede.

           Astea fuseseră ultimele sale cuvinte înainte ca Matt să iasă din cameră și să îi ureze succes.

           N/a: Și iată prima mea carte scrisă la persoana a III-a :) de mult voiam să încerc scriu așa și în final, am publicat cartea asta. Sper tare mult placă! Voi încercapostez cât mai des, poate chiar zilnic.

Cât am iubit Soarele Descoperă acum locul unde povestirile prind viață