Fenomen

30 0 0

Dovedesc un fenomen bizar,

Un cuvânt lung, fără-nţeles,

Un scârţar ieftin, un brânzar

Obsolescenţă şi regres

De ce sunt? Şi de ce eşti

Cu picioarele-n noroi?

Şi de ce-mi găsesc un suflet

Între pălămide şi-usturoi?

Sunt un cârd de păsărele,

O-ntâmplare nefericită

O păpuşă cu ochii de mărgele,

Descusuţi-ntru orbită

Nemâncat şi melancolic

Privesc alene spre Ploieşti,

La etajul patru, ca un acoolic,

De undeva din bucureşti

Jale mi-e, tu mândră, jale

Că m-ai avut în schimb pe mine,

Tu care-ai vrut un cavaler bălan,

Un om de lut cu pupile goale,

Care bea cu porcii din lighean

În retrospectivă, fenomenul fecund

Mă izbeşte cu dinţii de stele, de coroana

Luminoasă, mă aruncă la picioarele tale,

Cu amintirea, cu orientări indecise,

Cu absolutul diluat.

Cuvintele seci ce le foloseşti în apărarea noastră

Cad greu, ca un ciocan, peste dalta conştiinţei mele,

Si tăiem astfel curcubeu, crugul ceresc,

Cu un sunet, o ciocnire,

Firmamentul înstelat de simpla ta voire

Spre a trăi. Sufletul tău iscăleşte lumina însăşi

În ochii mei.


Cu lumina ta ce-o am în ochi citesc cartea

Vieţii noastre, a facerii, a genezei.

Şi mi-o spune fiecare paragraf,

Că n-ai găsit un suflet bun şi de aur

Ci-un suflet plin cu gâşte şi cu praf


Dac-am fost, a fost minune

De-ai plecat, a fost genune

Mai rămâne astăzi doar

Amintirea ta să mă-ncunune

Sunt un gândăcel hain,

Dovedesc o amăgeală,

Şi în lume sunt străin

Eu sunt numai o greşeală.



Coroana de steleCitește această povestire GRATUIT!