Apusul

96 6 1
                                    

Ryan privea oceanul,iar Melody adormise de mult timp.Era destul de ciudat să fii pe o plajă din L.A. şi aceasta să fie goală,mai ales spre apus.Se aştepta să vadă multe cupluri care se bucurau de privelişte,dar cine ştie...Având în vedere că locuiesc în California,s-or fi plictisit de atâtea ieşiri la plajă.

Soarele începuse să apună,iar lui Ryan i-a venit o idee.Asta s-ar putea să fie ultima zi petrecută la plajă,având în vedere că aveau atâtea de vizitat şi vroia să-l vadă şi pe vărul său.

A început s-o gâdile pe Melody ca s-o trezească şi să poată să se ridice.Sincer se cam plictisise după ce a adormit Melody căci nu putea să facă nimic.Dacă s-ar fi ridicat,ar fi trezit-o şi ea merita măcar câteva ore de relaxare.Ca să numai menţionez că nu-şi mai simţea picioarele,dar pentru prietena lui cea mai bună,se merită orice.

-Ugh...ce este?(s-a plâns fata,încă pe jumătate adormită,făcându-l pe Ryan să râdă.)

-Haide somnoroaso!Ridică-te!

-Dar stăteam aşa de bineee!(s-a plâns Melody.)

-Dar vreau să-ţi arăt ceva.(a ţinut el neapărat.Melody a oftat şi s-a ridicat,urmată de Ryan,care i-a zâmbit larg)

-Mă simt cam ameţită.(a admis fata în timp ce încerca să se stabilizeze.)

-Vrei să te car în braţe?

-Ai înnebunit Ryan?!Bineînţeles că nu!

-Hey!Era doar o sugestie.Calmează-te.

-Ok,ok.Pot să mă sprijin pe umărul tău?

-Sigur.(i-a răspuns Ryan,iar ea şi-a pus capul pe umărul său,prinzându-l de braţ cu o mână.)

El i-a luat mâna liberă.Melody a încercat să-şi iamâna la oparte,dar Ryan a strâns-o şi mai tare. Adică nu înţelegeţi greşit,îi plăcea să stea aşa de aproape de el,dar prietenii nu fac chestii de genul.

Văzând că bruneta s examina intens mâinile lor,Ryan s-a decis să vorbească ca să o calmeze.

-Uite,Melody.Suntem cei mai buni prieteni,nu?(Melody a dat din cap, aprobând)Atunci nu te mai simţi atât de incomod.Nu e ca şi cum am fii prieteni cu beneficii,ok?Suntem cei mai buni prieteni şi eu cred că faptul că suntem atât de apropiaţi,este un lucru normal.

Asta i-a dat de gândit fetei.Poate că el avea dreptate.La urma urmei,ei sunt cei mai buni prieteni.

-Ştiu Ryan.Doar că eu nu sunt obişnuită să am prieteni care sunt băieţi.Toate prietenele mele erau din cămin.Nu aveam voie să ne întâlnim cu băieţii.(Melody a recunoscut,privind în jos de ruşine.)

-Oh linişteşte-te.Nici eu nu prea am vorbit cu fetele cât am fost în liceu.M-am cam concentrat pe sora mea,ştiind că va pleca,mi-am petrecut mult timp cu ea.

-Şi nu poţi s-o suni?

-Nu crezi că am încercat?N ştiu ce s-a întâmplat cu telefonul ei.Probabil şi-a luat unul nou pe abonament şi şi-a schimbat numărul.Tot ce ştiu este că numai are acelaşi număr.

-Deci de ce m-ai trezit de fapt? (a schimbat ea subiectul,ca să nu-l facă să se simtă prost)

-Unu.Pentru că amorţisem şi muream de plictiseală.(au râs amândoi) şi doi pentru că vroiam să vezi şi tu apusul.Am auzit că este foarte frumos aici.

-Deci este sau nu?

-De unde să ştiu eu?!Am locuit în nordul Moldovei,nu în Mangalia!

-Haha!Glumeam şi eu Ryan.Calmează-te(a râs ea)

-Nu apreciez sarcasmul când este folosit împotriva mea.

-Plângăcios!

-Doar admiră apusul şi taci.Nu am chef să mă cert cu tine.Vreau să fim acasă până să se întunece.

-De ce?

-Am ceva de făcut odată cu răsăritul lunii.

-Mă sperii.

-Ca cel mai bun prieten,asta e datotia mea(a chicotit el,continuându-şi plimbarea cu Melody pe faleză)

Pierduţi printre steleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum