Chapter 1 - "Grumpy beginnigs"

1.2K 119 115

          Oamenii grăbiți, cu umbrelele ridicate deasupra capului, mergeau cu atenție pe stradă, încercând să ocolească fiecare baltă care le tăia calea

Hopa! Această imagine nu urmează liniile directoare referitoare la conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

          Oamenii grăbiți, cu umbrelele ridicate deasupra capului, mergeau cu atenție pe stradă, încercând să ocolească fiecare baltă care le tăia calea. Nu era greu de observat că niciunul dintre ei nu era încântat de prezența norilor gri care încărcau cerul, iar adevărul era probabil de partea lor: era o zi mohorâtă de septembrie, care nu anunța doar sosirea unei răceli, ci și începutul unui nou an școlar. Pentru mine, clasa a 12-a părea să fie o oportunitate grozavă de a-mi pune la punct câteva dintre tablourile neterminate, ținând cont că vara asta nu am lucrat deloc. Însă pentru cei mai mulți, sfârșitul verii era precum sfârșitul lumii, mai ales pentru prietena mea, Billie.

       Billie era puțin obsedată de felul în care arată, fiindcă petrecea mult timp aranjându-se și încercând să iasă cât mai mult în evidență, deși mie nu mi se păruse niciodată că are nevoie. Domnişoara Cooper  — așa cum îi mai ziceam eu uneori — era frumoasă chiar și fără machiaje: părul ei brunet, lung până la jumătatea spatelui îi cădea drept, iar bretonul care îi acoperea fruntea făcea ca ochii ei albaștri să iasă mai mult în evidență. Avea buzele pline, date mai tot timpul cu un ruj mat, deschis. Avea un corp bine proporționat, era înaltă  — mai înaltă decât mine, undeva la 1,70 și ceva — și avea forme bine definite. Se îmbraca în culori închise, serioase.

      Bruneta ținea în mână umbrela care ne apăra pe amândouă de stropii grei de ploaie. Mergea cu câțiva pași în fața mea, îngrijorată că noii ei pantofi de firma se vor uda și vor fi buni de aruncat. Deși fata poate părea foarte superficială la prima impresie, ea e exemplul clar că nu ar trebui să judeci o carte după copertă. În ochii mei, Billie mereu a fost o persoană bună, chiar și atunci când era judecată de alții cum că ar fi arogantă sau plină de ea. Fata e genul de prietenă care vrea să te ajute chiar și în cele mai grele momente ale tale și e dispusă mai mereu să facă sacrificii. Am apreciat-o mereu pentru asta.

       — Ugh! izbucnește ea deodată, atunci când calcă într-o baltă. Să am mașina la reparat e cel mai mare coșmar al meu, se plânge ea. Nu am urcat într-un autobuz în viața mea.

       Billie își ridică încet piciorul din baltă, apoi îl scutură. Îl aduce înapoi lângă celălalt, apoi își reia poziția dreaptă și mă îndeamnă să înaintez.

      — Cel puțin tu ai o mașină la reperat, îi zic. De când mi-am luat carnetul tot încerc să strâng bani pentru una și simt că o să dureze mai mult decât anticipam eu.

       — De ce nu mi-ai spus mai devreme?! sare ea. Ți-aş putea lua eu mașina!

      —  În niciun caz! am spus ferm. Nu numai că nu aș accepta asta, dar vreau să știu că am cumpărat mașina asta din banii mei, strânși de mine, știi? Nu contează cât timp îmi va lua.

        — Oh, exclamă. Înțeleg. E o "chestie de a lui Mack", râde. Bine, bine, și cum ai de gând să strângi banii?

     — Păi mi-am dat seama că nu pot să mă bazez doar pe vânzarea tablourilor. Am nevoie de o slujbă-slujbă. Cu salariu și toate alea.

When It's Over Descoperă acum locul unde povestirile prind viață