Capitolul trei

4.6K 204 33
                                    

~Myako~

     Mă trezesc pe podea. Tot corpul mă doare. Mă ridic cu greutate, se pare ca mama nu s-a chinuit sa ma ridice. Nu îi înțeleg comportamentul, de la un timp se poarta oarecum rece cu mine. Nu încearcă sa îl oprească pe fratele meu când mă bate sau jignește. Nu știu ce a pățit. Mă duc în cameră mea. Îmi fac rutina de dimineață.  Îmi iau o bluza pe gat neagră,  și o pereche de blugi albaștri.  Îmi i-au ghiozdanul și plec spre școală,  îmi i-au inhalatorul cu mine.

******************************

         Ajung la școală, îmi i-au cărțile din dulap și mă duc spre clasă.  Mă așez în bancă și văd că Anna s-a mutat cu altcineva.  Nu ma deranjează, știu că nu vrea sa stea cu una ca mine în bancă.  Pe ușă intra profesorul de mate.  Lângă el era o fata.

— Bună ziua, elevi!  Anna îmi poți spune de ce te-ai mutat din bancă?

— Din cauza colegei mele,  ea nu vrea sa vorbească cu mine.  De aceea m-am mutat. 

       Dar nici ea nu a încercat să vorbească cu mine.  Îmi spun în gând.

— În fine,  ea –și arată spre fata de lângă el – este noua voastră colega , o cheamă Rose și e o fire mai timidă. Sper sa o ajutați să se integreze.  Rose poti lua loc lângă Myako – îi spune în timp ce arata spre mine– acum sa continuam lecția de ieri.

    Rose se așează lângă mine și îmi zâmbește,  îi returnez zambetul.
Ora trece rapid.  Rose se întoarce spre mine.

— Eu sunt Rose.  – spune și zâmbește –

— Eu sunt Myako.  –îi spun timid –

— Îmi pare bine. – spune zâmbind –

— Și mie. Dar de ce te ai mutat aici? – o întreb sfioasă –

— E o poveste lunga. — spune și se uită în jos–  În fine,  hai sa vorbim despre altceva.
*******************************

     Ziua a trecut repede,  am vorbit cu Rose în tot acest timp.  Cred că am prima prietenă.  E drăguță,  timidă,  sinceră.  Acum ma îndrept spre casă.  Nu mai am mult, doar dau colțul și ajuns.  Sunt în fata uși și ascult dacă cumva mama se mai cearta cu fratele meu.  Intru în casă și e liniște.  Înseamnă că nu sunt acasă.  Răsuflu ușurată.  Dacă nu e acasă, înseamnă că pot sta liniștită,  pana Maine dimineață nu mai ajunge.  Mă duc în bucătărie  ,pentru ca  îmi e foame.  Mă uit să văd dacă a lăsat mama ceva și nu e nimic.  O sa îmi fac paste.  Nu am mai mancat de ieri dimineață.  După ce mănânc o sa ma apuc de teme.

***************************

    În sfârșit am terminat,  nu mai am nimic de scris.  Dar încep să învăț la istorie. Este ora 20:00 ,iar mama nu a ajuns. De jos se aud mai multe voci.  Ies din camera și mă opresc în capătul scărilor.  Îl văd pe fratele meu și încă trei băieți.  Îmi e frica. Nu îi cunosc și nu știu ce cauta la noi acasă. Nu trebuia sa vina la ora asta,  el mereu vine acasă a doua zi dimineață când e plecat. De ce a venit acum?  Îmi e frică.

— Myako,  vino aici, nenorocito!  – ma striga și începe să râda –

     Cobor cu teamă. Ajung în fata lui. Îmi e frica . Dacă o să mă bată din nou.  Sau poate mai rău.  Încep să tremur.

—  Îmi e foame.  Du-te și dă-mi mâncare.  Acum. —tipa la mine–

    Tremur și mai tare, dar ma duc sa îi gătesc . Îi fac pui la cuptor cu cartofi natur.  Sper sa fie mulțumit.  Inhalez de doua ori din inhalator. Îl bag în buzunarul hanoracului cu care sunt îmbrăcata.  Nu vreau sa îl vadă , dacă l-ar vedea mi l-ar lua.  Ma duc în sufragerie și îl văd că stă pe canapea împreună cu ceilalți băieți.  Se uita la meci și bea bere. 

— Masa e gata.  – îi spun încet cu teamă –

— A durat destul de mult, sper sa merite altfel nici nu ști ce ti se va întâmpla. – ma avertizează –   Eu doar dau din cap.  Se duce în bucătărie împreună cu prietenii lui.  Aud vase sparte și el începe să tipe.

— Nenorocito,  – vine spre mine nervos–  nu ești în stare să gătești niciun pui . L-ai ars. Cum crezi ca eu și prietenii mei vom manca porcăria aia? Zi!  – spune și mă apucă de brat strâns,  ma plesnește – Du-te sa îmi faci altceva.  Sau mai bine nu.  De data asta ai scăpat.  Mișcă la tine în cameră și să nu te  mai vad toată seara, curvo!  – tipa și mă împinge –  Nu înțeleg puiul era bine făcut,  nu era ars.

    Urc în cameră speriată.  Încep să plâng,  încerc să inhalez din inhalator, dar nu merge,  îmi trebuie altul. Trebuie sa vorbesc cu mama. Dar ea nu a fost astăzi acasă. Niciodată nu lipsește,  daca i s-a întâmplat ceva.  Îmi fac griji, ea e singura persoană care tine la mine . Vreau ca tata sa fie din nou în viață.  Îmi e dor de el. Îmi e frica, de ce îmi poate face fratele meu.  Nu ma pot calmă. Adorm plângând.

A/ N

Needitat

Sper sa va placa.  Pupici

Frica de oameni! Iubindu-l pe ElUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum