S-a asezat pe scaun cu ochii in pamant. Stiu ca nu ii pare rau. Nu si-a regretat faptele. Pare mai batran cu 20 de ani fata de varsta pe care o are. Ridurile ii sunt mult mai conturate. Inchisoarea chiar isi lasa amprenta asupra ta. Si-a pus mainile pe masa si se uita la mine. Ma analiza din cap pana in picioare, apoi a facut un gest de dispret. 

-Te indispun?

-Adevarul e ca nu credeam ca o sa ma cauti aici. Ai venit aici degeaba. Nu vei afla nimic. 

-Nu am veit degeaba, iar daca ai fii barbat, ca tata nu mai esti, mi-ai raspunde la intrebari. De ce?

-?!

-Nu fa pe prostul. De ce ai facut asta? De ti-ai riscat libertatea pentru asta?

-Planul meu era bine pus la punct, dar l-ai stricat tu cand ai venit cu jumatate de ora mai devreme. Ar fi trebuit sa termin cu tine prima data.

-Ce te-a determinat sa faci asta?

-Asta ar fi trebuit sa stii inca de acum doua luni cand mama ta a plecat in asa zisa calatorie de afaceri. Ti-a ascuns tot si a lasat sa se vada doar ce trebuia. Stiu ca ma urasti, dar daca mi-ai stii motivele ai intelege. Dar tu esti exact ca ea, o proasta care crede orice si care nu se candeste la consecinte. Si tu trebuia sa fii acolo peste ea.

-Si de ce nu imi zici motivele tale?

-De ce ti-as usura calea de a afla adevarul? Ai fost mereu invatata cu totul pe tava. Esti majora. Descurca-te! SI ai grija in cine ai incredere pentru ca  nu stii ce te asteapta. Acum eu ma voi retrage.

  S-a ridicat lasandu-ma in aer. Mi-am inclestat dintii si ma abtineam sa nu urlu dupa el. Se joaca cu mintea mea si stiam asta. Stiam ca nu este nimic de stiut. Acum doua luni mama a fost  intr-o calatorie de afaceri, dar nu a venit schimbata. Era la fel. M-am ridicat si eu de pe scaun si am iesit. Vikii era tot acolo. Tremuram de nervi, Vikii avea o expresie destul de intrebatoare. I-am zis ca ii explic afara. A luat-o ea in fata, lasandu-ma in spate. Ea mergea din ce in ce mai repede. Am vrut sa nu avem o distanta prea mare intre noi asa ca am vrut sa grabesc pasul, dar cineva m-a apucat de mana.

-Hei, caprioaro. Ce cauta o femeie ca tine aici? Voi stati prin cafenele si restaurante, nu in inchisoare.

-Da-mi drumul! am tipat eu. Tipatul meu a alertat un gardian si a venit repede aici. 

-Nu te agita ca nu nu iti fac nimic. Nu te pot atinge decat cu mana, imi da drumul din stransoare.

-Ai grija cum vorbesti ca nu suntem la acelasi nivel.

-O sa ne mai intalnim curand si vei avea o alta parere, te asigur.

  Am ramas surprinsa de oamenii ce se afla aici. M-am desmeticit si am inceput sa ma grabesc. Inca ii simt stransoarea pe mana. Vikii s-a oprit aproape de usa. Nu a vazut ce s-a intamplat, cred. A asteptat pana am ajuns la ea si am iesit. Afara ne-a lovit o rafala de vant atat de puternica incat ne-am hotarat sa mergem la o cafenea, la cafeneaua noastra preferata de tip vintage. Am intrat tremurand si pline de zapada. Amandoua eram la fel de tacute. Bernand, chelnerul, stergea niste pahare. Ne-am facut comode si Vikii a luat un ziar, dar a si rupt tacerea care era mai buna.

-Deci ce s-a intamplat?

-Nu mi-a spus prea multe. Tot zicea ca a facut ce trebuia, ca eu nu stiu toata povestea si ca trebuia sa se scape si de mine. Lucruri pe care le zic vinovatii.

-Erai destul de nervoasa cand ai iesit.

-Da, din cauza ca  isi sustinea minciuna si spunea ca ma lasa sa descopar singura adevarul.

-Ce nesimtit.

  Bernand ne intrerupe.

-Buna fetelor, aceeasi cafea?

-Sigur, zicem noi.

  In timp ce asteptam cafeaua, Vikii si-a luat ziarul si s-a apucat de citit. Eu studiam incaperea si ma uitam la schimbarile aduse cafenelei. Imi mutam privirea dintr-o parte in alta, pana prima pagina a ziarului imi fura privirea. Ochii aceia...

-Vikii citeste ce scrie pe prima pagina! spun eu tare si raspicat.

-De ce?

-Doar citeste si iti explic totul dupa. 

     Vikii citeste prima data pentru ea si nevazand nimic interesant imi citeste si mie.


Pe tine, idiotule! (EDITARE)Citește această povestire GRATUIT!