Capitol 2

16 1 0

Asa s-a petrecut Anais tot restul zilei ,intrebandu-se in permanenta cum se va desfasura ziua de  maine.Stia doar un singur lucru indiferent de ceea ce se va intampla maine ,va lua totul  de la inceput,dar nu stia daca acest inceput o va ridica in al noualea cer sau ii va zdruncina toate visele aruncand-o in strafundurile iadului.Incercase tot ce era cu putinta pentru a se relaxa dar nici macar muzica celor de la Skillet si Seether nu au reusit sa ofaca sa se simta mai bine.Intrase deja in melancolie greu de descris ,in toata aceasta melancolie avea doar o singura alinare ,poza lui ,se gandea ca poate Fabian isi va da seama intr-un final isi va da seama ca doar pe ea o iubeste.

Dar iata ca in sfarsit se ivise si zorii zilei ,semn ca viata isi urma inca cursul normal al vietii,se dadu usor jos din pat,isi lua din sifonier o bluza alba ,imbraca blugii preferati,isi contura ochii cu tus,isi lasa usor parul pe spate si pleca ,ajunse in autobuz ,se puse ca deobicei pe randul al doilea de scaune din partea dreapta autobuzului ,si isi incepea ca deobicei discutia contradictorie cu soferul despre jocurile video.Dar iata ca ajunse si la destinatia finala,isi lua ramas bun de la toti urandu-le ca deobicei o zi frumoasa si servici usor,lua o gura mare de aer si cobora din autobuz indreptandu-se cu pasi repezi in cealalta statie ,statia in care el va cobori,statia in care va afla care va fi cursul destinului sau.Ritmul inimii ii crestea cu fiecare pas facut ,era emotionata dar orele de psihologie i-au oferit solutia ideala pentru a si le ascunde sub masca unei persoane foarte sigure pe sine.Anais era deobicei sigura si increzatoare in ea insasi dar nu putem spune ca avea aceeasi siguranta si in domeniul sentimental.

Ajunse in statie ,timpul trecea in care trebuia sa soseasca din clipa in clipa,timpul trecea iar el nu venea,mergea in cercuri asemenea unui leu in cusca care sa pregateasca sa intre in arena.

Era ora 6:56 ,Anais se uita din nou la ceas ,moment in care realizase ca autobuzul sau are deja un minut intarziere,ii era teama ca ceva rau ii se intamplase.Brusc temerile sale au fost spulberate de un monstru alb care se indrepta spre ea cu viteza-era autobuzul in care era Fabian,un raspuns pe care il astepta de mai bine de doi ani.

.Toti coborase ,numai el nu,era deja trist imi puteam imagina deja raspunsul lui,se apropria de mine cu ai sai ochi caprui,eram incordata ,tot ce doream in acel moment era doar sa il strang in brate ,dar ceva din ea,o ajuta pe Anais sa isi controleze toate acele emotii .

Au pornit amandoi spre scoala,dar acum numai era la fel ca inainte,in aceasta dimineata Anais numai simtise caldura mainii lui.Se uitau pe furis unul la altul ,neavand curaj nici unul sa spuna ceva,dar durerea pe care o simti ea era mult prea mare si simti nevoia sa reia din nou aceea intrebare:

-Ma iubesti?

In acel moment totul amuti,doar bataia vantului se mai auzea,frunzele copacilor cadeau alene,erau in mijlocul celor 4 coridoare ,erau in inima parcului.Se priveau unul pe altul ,era exact ca unul dintre acele momente parca desprinse dintr-un film romantic unde tinerii indragostiti isi marturisesc dragostea.Oare asa va fi si in cazul celor doi?

In acel moment Fabian ii lua mainile lui Anais si le impreuna in ale sale,mainile ei erau rec si le tinu pret de cateva secunde.Se uita fix la ea,tacerea lui anunta parca venirea sfarsitului.

- Dupa mult timp de gandire,am reusit sa gasesc raspunsul la intrebarea ta.(In acel moment inima facu ca inima Anaisei sa fie mica cat ai unui purice.)Timpul a facut ca noi sa avem sentimente unul pentru sltul,iar cu fiecare clipa pe care o petrec langa tine,pe care o petrecem impreuna am senzatia ca ma indragostesc tot mai mult de tine,te iubesc numai pe tine, ai avut dreptate,esti si vei fi singura persoana pe care o voi iubi cu adevarat,dar noi nu vom putea fi niciodata impreuna:Eu nu pot sa fiu fidel unei singure persoane,eu trebuie sa explorez ,sunt un cercetator.Tu nu ai nici o vina ,eu sunt singurul vinovat.

In acel moment simtea ca o mie de sageti otravite ii strapung sufletul,,durerea pe care o simtea in acel moment era insuportabila,cu toate acestea Anais reusise sa isi adune curajul necesar pentru a-i oferi un raspuns.Cu vocea aproape inabusita de un nod care trebuia sa de-a frau liber la mii de lacrimi ce vor curge pe obraz.

-Deci asta e tot sa inteleg.Ai lasat ca slabiciunile sa ocupe locul meu.Ti se poate parea ciudat dar  ma asteptam la acest raspuns din partea ta,stiam ca iti vei lasa constiinta sa primeze inaintea inimii tale,in timp ce pe ea o vei tine in acea cutie a Pandorei..............

Lupta cu tine insutiCitește această povestire GRATUIT!