For every story tagged #WattPride this month, Wattpad will donate $1 to the ILGA
Pen Your Pride

-Termină, Jason! ţipă Hope făcându-mă să mă încordez

Buclele şatene îi erau lăsate libere ajungându-i mai jos de umeri. Tricoul mulat îi era sfăţiat, iar blugii albaştrii îi erau plini de noroi. Mi-am umezit buzele în timp ce Hope continuă şă ţipe la mine spunându-mi că ceea ce se întâmpla era doar vina mea.

-Ce vrei să termin , Hope? am ţipat eu apucând-o de umeri şi scuturând-o puternic.

Ochii i se umeziră, iar buzele începură să-i tremure. Am strâns-o cu putere, iar un suspin îi părăsii buzele făcându-mă să slăbesc strânsoarea. Am tresărit uitându-mă la expresia şatenei din faţa mea. Era surprinsă. Era tristă. Era dezamagită.

-Să te joci cu sufletele oamenilor, Jason, murmură ea încercând să se elibereze.

Mi-am muşcat buza până ce am putut şimţii gustul sângelui. Înima îmi băteam încet, dându-mi senzaţia că avea să se oprească. Încetează să te joci cu sufletele oamenilor. Am oftat eliberând-o de tot, iar ea răsufă uşurată încercând să treacă de mine. Mâinile mele o prinseseră din nou de umeri lipind-o cu spatele de perete contrat rugăminţilor ei.

-Mă joc cu sufletele oamenilor? am răbufnit eu. Dar sufletul meu, Hope? Nici măcar nu cred că mai există, am murmurat eu. Probabil s-au jucat mult prea multe persoane cu el, distrugându-l de fiecare dată, inclusiv tu.

Mi-am pus mâinile deoparte şi de alta a trupul ei oftând prelung. Sufletul meu fusese distrus de mult prea multe ori ca să mai existe, şi totuşi acea durere sufletească continua să existe făcându-mă să-mi simt inima arzând în piept.

-Eu nu am ştiut ce simţi, Jason, murmură ea trecându-şi degetele prin părul meu.

-Pentru că niciodată nu ţi-a păsat de ceea ce simţeam eu, am spus eu prinzând-o de încheieturi şi strângând cu putere. Mereu ţi-a păsat doar de ceea ce simţeai tu Hope, nu conta câte suflete distrugeai în schimbul fericirii tale, nu-ţi păsa, am spus eu folosind un ton calm, iar ea se încruntă începând să se zbată.

Am pufnit nervos eliberându-i mâinile, iar ea îşi lăsă trupul să alunece lipindu-se cu spatele de perete. Plângea, pentru prima dată plângea în faţa mea. Iar asta îmi dădea o satisfacţie imensă contrar aşteptărilor mele. M-am aşezat în genunchi plimbându-mi mâinile prin părul ei, iar ea continuă să suspine.

-Îmi pare rău Jason , murmură ea ştergându-şi lacrimile cu dosul palmei. N-am vrut să te rănesc.

-Nu-ţi pare rău, Hope, am spus eu reluându-mi poziţia. Ai vrut să faci asta.

Am privit-o câteva secunde, iar ea înghiţii în sec ştergându-şi lacrimile. M-am uitat la ea dur, iar ea îşi duse mâinile la piept în încercare de a se calma.

-Îţi aminteşti cum ne-am întâlnit? am spus eu râzând batjocoreşte.

-Cum aş putea uita? murmură ea. Era ziua în care fusesem aleasă căpitan de echipă, ziua în care tu m-ai remarcat în sfârşit, dar nu în modul în care aş fi vrut. Era aceeaşi poveste clişeică ca-n toate şcolile, băiatul rău şi majoreta şefă, până când tu ai decis să-mi dai viaţa peste cap.

Am strâns din ochii, iar maxilarul mi se încordă. Mă învinovăţea pentru faptul că viaţa ei se schimbase, când ea fusese cea care a decis s-o schimbe. Am oftat lăsându-mi capul în jos şi legănându-l în semn negativ.

-Tu ai fost ceea care şi-a dat viaţa peste cap, am murmurat eu. Pentru că atunci îţi păsa şi de sentimentele altora.

Capul ei zvâcnii înspre mine aruncându-mi o privire dură. Mi-am mijit ochii mai bine la ea, observând tatuajul de pe încheietura ei, iar o mie de fiori îmi străbătură corpul. Am apucat-o de încheietură trecându-mi degetele peste iniţialele numelui meu , iar ea oftă.

-J.M nu vine de la Jason McCann, murmură ea trăgându-şi mâna.

Vorbele ei mă afectau. Am lovit peretele cu pumnul exact în dreptul umărului ei, făcând-o să tresară. I-am înconjurat talia cu o mână, iar cealaltă am lăsat-o pe perete menţinându-mi echilibru. Aceasta îşi mută privirea înspre mine dându-şi ochii peste cap. Mi-am strâns degetele în pumn nervos, lovind încă odată în acel loc. Probabil constatase în sfarâşit starea în care mă aflam

-De la ce vine J.M? am spus eu afundându-mi mâna în parul ei.

Ochii ei mari îi priveau îngrijoraţi pe ai mei, care rau plini de furie. Trupul şatenei tremura în faţa mea dându-mi un sentiment de satisfacţie. Am schiţat un zâmbet trecându-mi degetele prin suviţele ei. Mi-am fixat privirea asupra ei analizându-i  trupul firav. Fata îi era palidă, ochii roşii de la atât plâns, iar buzele vineţi. 

-Justin Moore, şopti ea acoperindu-şi fata cu mâinile.

Mi-a scuipat cuvintele în faţă, iar eu am adoptat o expresie nervoasă. Mi-am lipit buzele una de alta lăsându-mi mâinile pe lângă corp. Am înghiţit în sec încordându-mi mushcii, în timp ce şatena continuă să-şi păstreze calmul. 

-Te rog să nu faci încă o criză, spuse ea întinzându-mi nervii la maxim.

Mi-am încleştat maxilarul, încercând să mă potolesc în timp ce Hope continuă să fie la fel de calmă. Am făcut  o întoarcere pe călcâie  strângându-mi degetele în pumni, în timp ce vocea şatenei răsună pe fundal.

-Eşti în regulă cu asta, aşa-i? spuse ea afişând un zâmbet

Mi-am mutat privirea înapoi asupra ei, îndreptându-mi spatele şi oferindu-i unul dintre cele mai false zâmbete. Pieptul ei micuţ urca şi cobora incredibil de repede, iar resipraţia ei caldă se lovea cu putere de ceafa mea.

-Bineînţeles, am murmurat eu ducându-mi mâna la ceafă. Până la urmă făceam asta doar pentru Jessica.

Sângele îmi îngheţă în vene când vocea şatenei se auzii din nou. Mi-am întors privirea înspre ea observându-i zâmbetul răutăcios. Atât a fost de ajuns să mă enerveze. Mi-am poziţionat mâna pe gâtul ei strângând-o cu putere, apoi am trantit-o la pământ rămânând cu spatele lipit de perete.

-Repetă ce ai spus , Hope! am ţipat eu strângându-i puternic bărbia.

-Am spus că nu-mi pasă câtuşi de puţin de mucoasa aia, răbufni ea. 

Cuvintele ei îmi tăiară elanul, iar aerul devenise insuficent. Reuşise să mă scoată din minţi. Mi-am lăsat mâinile pe lângă corp relaxându-mi pumni, iar privirea şatenei mă aţintii.

-Nu ai îndrăznii să-mi faci nimic Jason, şti prea bine.

Dangerous #2 \\PAUZĂCitește această povestire GRATUIT!