Mai inai vreau sa ii urez lui Glimmer a.k.a. @TaylorSwift13Fan un la multi ani mai mare dacat Gloss al ei! Glim, iti urez sa ai 69 de copii, sa locuiesti intr-o casa mai mare decat jumatate din districtul 1, daca mai faci rost de bilete la vreun concert sa ma iei si pe mine, si la anul sa ma inviti la ziua ta. Te iubesc mai nebuna mica care nu poate sa inteleaga ca Annie a castigat a 70a sau 71a (la ora asta nu stiu) editie a Jocurilor. Si tot nu am aflat care e numele de familie a lui Gloss... La multi ani, inca o data, sa nu lasi niciodata garda si sa nu te opresti vreodata din a lupta pentru cei pe care ii iubesti, sa ai la fel de mult noroc ca pana acum si ai grija de trabantul lui Marvel! :*

Capitolul 1
Amar şi nesupus

Voia să-și închidă ochii. Voia să nu mai vadă nimic.

N-o făcea, totuși, dintr-un oarecare motiv pe care nici ea nu-l știa. Privea într-un punct fix de pe tavan, încercând să nu plângă. Simțea frica în piept, controlându-i inima pentru a-i fura energia din fiecare bătaie. Gura i se uscase, iar sunetul metalului lovindu-i-se de dinți o înfiora din ce în ce mai tare. Deși nu simțea nimic, se temea de posibilul contact al instrumentului cu gingia ei. Trăia durerea înainte ca aceasta să se întâmple, și, deși această întâmplare nu îndrăznea să aibă tangențe cu realitatea, ea sfârșea copleșită de frică.

― Nu înțeleg, zise dentistul. Mi-a scăpat mie ceva? Pentru vârsta asta, ai niște dinți perfecți.

Fata roși.

― Ăm... Îmi sângerează gingiile, zise ea.

Dentistul râse. Se simțise ciudat să recunoască asta, chiar dacă era a doua oară când o spusese cu voce tare. De câțiva ani buni, la cea mai mică bruscare a dinților, aceștia ajungeau acoperiți rapid de pete stacojii. Se temuse prea mult timp să spună asta, totuși, iar frica de a-și pierde dantura o determinase să recunoască într-un final. Nu voise să vină la dentist nici în ruptul capului, dar acum, când nu mai tremura și asculta explicațiile legate de sângerări, se simțea în regulă. Măcar n-avea carii.

Părăsi cabinetul cu o frică învinsă și o părere mult mai bună despre sine. După ce o înștiințase pe mama ei că „îi spusese ea", cele două porniră spre casă. Mama ei era tăcută, fapt ce nu-i stătea în caracter. Se întâmplase ceva?

Drumul nu fu lung, căci după câteva minute de mers blocul cu cinci etaje răsări în câmpul lor vizual. Deși vizita la dentist nu fusese atât de terorizantă pe cât crezuse ea că avea să fie, se bucura nespus de mult că scăpase teafără. Trebuia să-și controleze fricile, într-adevăr, dar era mult mai ușor să le evite cauza, chit că asta îi putea afecta sănătatea.

Ajunsă în apartament, dădu năvala în camera ei, ignorând persoanele pe lângă care trecuse în drumul ei. Se întinse și privi plictisită tavanul. Ce-avea să facă acum? Era o întrebare bună, una pe care și-o punea zilnic fără a găsi deseori un răspuns bun.

S-ar fi culcat, căci citise până târziu cu o zi în urmă, dar soarele era inamicul numărul unu al capacității ei de a dormi, și, deși doar câteva raze intrau pe sub ușă, faptul că era conștientă de prezența sferei de foc pe cer o făcea incapabilă de a se odihni. Auzi o ușă trântită, dar nu se obosi să verifice cine fusese autorul faptei. Lenea pusese stăpânire pe ea de cum îndrăznise să i se ofere pe tavă, întinzându-se.

După un timp de stat, cheful de citit pusese în sfârșit stăpânire pe ea. Își căută telefonul și căștile, apoi apucă o carte din bibliotecă și fugi spre sufragerie. Se opri în faţa uşii când auzi nişte voci.

Alnitak Citește această povestire GRATUIT!