Capitolul 18

175 9 2
                                    


Ma trezesc de dimineata la ora 9 si observ ca Adam nu este langa mine.Ieiii , astazi este Craciunul sarbatoarea mea prefertata din an.Ma imbrac repede iar in 10 minute cobor in bucatarie unde il gasesc pe Adam facand clatite.Ma duc incet in spatele lui si cand era aproape sa se intoarca am sarit pe elȘ

-Oh doamne ce fata ai facut!

-Iubitoo nu e frumos sa razi de mine.

-Ooo ba da , trebuia sa iti fi vazut fata, parca ziceai ca vine cineva sa te violeze.

-Bine iubito.

Au fost ultimele cuvinte pe care le-a spus pentru ca in urmatoarea secunda am fost trantita pe jos iar mainile lui mari au inceput sa ma gadile.

-Adam opreste-te nu pot sa mai respir!

-Cand nu o sa mai razi de mine, mi amor!

-Bine , bine gataaa.

S-a oprit m-a sarutat pe buze dupa care ne-am asezat la masa unde se aflau clatitele minunate ale lui Adam.Dupa ce am mancat ne-am dus in living unde ne-am asezat sub brad iar eu i-am dat cadoul si surprinzator si el mi-a luat unul.Oare cum a reusit sa imi ia cadou fara sa il vad:

-Deschide-l tu prima iubito !

-Bine.

Era o cutiuta micuta impachetata intr-un ambalaj rosu cu sclipici.Am desfacut ambalajul si am deschis cutiuta, doamne ce frumos, era un colier cu numele meu si o bratara pe care scrie " te iubesc, A ":

-Cat de frumos iubitule iti multumesc mult.Si sa stii , am , ca si eu te iubesc.

-Stiu iubito!

-Acum e randul tau dragule deschide-l!

Cutiuta lui era putin mai mare pentru ca acolo se afla altceva in locul unui colier si a unei bratari.L-a deschis incet dupa care a scos din cutie un ceas de la Rolex , negru , unde pe spate avea o clapita unde era prima poza cu noi doi iar pe exterior scria " te iubesc, M".

-Multumesc mult iubito , este un cadou minunat.Te iubesc mult.

Vine la mine si ma strange tare in brate iar eu ii pun ceasul la mana si el colierul si bratara.Ma saruta usor pe buze , parca nu ar vrea sa imi dea drumul niciodata.Nu suntem impreuna de mult timp insa asta a fost dragoste la prima vedere si sincera sa fiu nu stiu ce m-as mai face fara el in aceste momente.Ne ridicam de sub brad si mergem in bucatarie unde strangem masa iar dupa ne trantim obositi pe canapea:

-Si ce facem astazi iubito?

-Pai m-am gandit , daca vrei desigur sa mergem astazi la casa de copii si sa le cumparam si lor cadouri pentru a simtisarbatorile!

-Este super iubito.Pai haide sa ne schimbam si sa mergem sa luam caodurile pentru ca este deja ora 11.

-Bine iubitule.

Am mers fiecare in camera lui , ne-am schimbat cam in 10 minute dupa care am coborat si ne-am urcat in masina.Am ajuns in mall de unde am luat 10 masinute , 10 papusele si dulciuri si am mers sa le impachetam.Am luat cadourile se le-am pus in masina si plecat spre orfelinat.Cand am coborat din masina mii de amintiri ma navaleau.Aici erau copii care nu au simtit niciodata magia Craciunului.Iubeam sa ii vad fericiti cand veneam cu tata si le aduceam cadouri si impreuna petreceam si cantam.Erau fericiti si se simteau bine.Am luat cadourile din masina si am urcat in orfelinat.Cand ne-au vazut copii s-au bucurat atat de mult si le-am impartit fiecaruia cate un cadou , insa un copilas mi-a atras atentia.O fetita de 3 anisori cu parul blond si niste ochisori albastrii statea intr-un colt pe scaun si plangea.Mi s-a rupt sufletul cand am vazut-o asa ca l-am lasats pe Adam sa imparta restul cadourilor si am luat un cadou in mana si m-am dus la ea:

-Buna , cum te cheama?

-Malia , pe tine?

-Pe mine ma cheama Maia.Ce s-a intamplat , de ce plangi?

-Mie dol de mami.M-a adus aici acum tlei luni si mi-a plomis ca ma va lua inapoi , dal nu s-a mai intols.

-Of ,uite acest cadou este pentru tine.Haide aici cu toti copilasi sa ne jucam impreuna.

-Bine.Mutumesc pentu cadou.

-Cu mare placere.

Cat de rau imi pare pentru ea.Inca mai exista mame si familii care pot abandona asemenea frumuseti.Mi-a venit o idee si sper ca Adam sa fie de acord.Am luat-o de manuta si am mers la copii.M-am jucat cu acestia toate jocurile posibile.I-am facut sa zambeasca , sa fie fericiti, asta imi doream cel mai mult.Iubesc copii si imi pare rau pentru ceea ce se intampla cu ei.Imi pare bine ca am facut-o si pe Maria sa zambeasca macar putin.Acum as vrea sa il intreb pe Adam ceva.

-Iubitule pot sa te intreb ceva , e foarte important.

-Spune iubito.

-Pai stiu ca este greu si ca inca suntem tineri adica eu am aproape 19 ani si tu 21 dar chiar imi doresc din tot sufletul sa ajut.Deci ce ar fi daca am adopta un copil , adica vreau sa o adopt pe Maria.E un copil inteligent si imi pare rau pentru ea.Vreau sa o fac fericita si sa nu simta nici lipsa mamei si nici lipsa tatalui.Ce spui?

-Pff , nu stiu iubito.Ar fi frumos dar un copil implica o mare responsabilitate si noi acum suntem in vancanta dar pe 1 ianuarie incepem munca si stii ca o sa avem mereu specatocole si vom fi cam tot timpul la munca.Ce o sa facem , cu cine o sa o lasam?

-O luam cu noi si stiu ca e greu dar sunt sigura ca ceilalti o vor iubii mult.Stiu este o responsabilitate mare dar chiar vreau sa o ajut.

-Bine iubito , daca iti doresti asa mult vom incerca dar nu promit nimic ok?

-Multumesc , multumesc.Pai atunci hai sa vorbim cu directoarea orfelinatului dar mai intai cu Maria.

-Bine iubito .

Am mers amundoi la Maria si am inceput sa ii povestim ce idee am avut noi si daca si ea isi doreste.

-Buna Maria , uite eu si cu Adam iubitul meu m-am gandit sa te facem fericita si am vrea sa te adoptam , ce crezi , ai vrea sa fii fetita noastra?

-Da as vlea , dal eu o astept pe mami tlebuie sa vina.

-De unde stii?

-A venit doamna dilectoale si a spus ca sa lezolvat tot, vine mami inapoi.

-Aa am inteles , pai atunci sa fii cuminte si sa nu uiti niciodata de noi , bine?

-Da Maia, chial esti foalte dlaguta si iubitul tau la fel .Sunteti flumosi.

Vine si ma strange tare in brate si eu o ridic si la mine in brate iar Adam ni se alatura.Imi pare rau ca nu pot sa o mai adopt dar va fi mai bine pentru ea sa stea cu familia ei biologica desi au lasat-o aici.

Am asteptat sa vina mama ei si chiar am dorit sa vorbesc cu dansa.

-Buna ziua ,ma scuzati sunteti mama Mariei?

-Da eu sunt.

-Stiu ca nu e frumos ca va intreb asta dar de ce a-ti adus-o pe Maria la orfelinat??

-Pentru ca....


Dragoste cu stilUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum