17. Furat de adrenalină

Începe de la început

Diseară era o cursă, destul de avantajoasă. Xavier și Hannes sigur vor merge, dacă nu vor concura. Eu unul, sunt indecis. Unul dintre mesaje făcea referire la noi participanți, ceea ce mă și intriga, dar mă și punea pe gânduri. Să dau o sumă frumușică de bani și să o pierd, nu-mi prea plăcea, dar nici nu aveam unde să mă documentez. Nimeni nu spunea cine-s membrii noi, nimeni nu știa mai multe decât organizatorul. Și era un boșorog ce trăgea din trabuc toată ziua, fluturându-și degetele osoase pe fundurile fetelor ce dansau pe lângă el.

Toată ziua mi-am pierdut-o meșterind la motor, apoi plimbându-mă fără destinație pe străduțele lăturalnice ale portului. Nu mai plouase, așa că avea să fie o seară numai bună de concurat. Nu mă simțeam obosit, în ciuda faptul că nu dormisem, deci era genial. În schimb, pe parcursul zilei, chiar dacă am încercat să mă ocup de cât mai multe ca să uit, Teresa nu contenise să-mi apară în minte. Nu știam dacă plecase, nu știam nimic. Mora mă sunase de câteva ori, dar refuzasem să vorbesc cu oricare din prietenii mei. Aveam impresia că aflaseră ceva, că niciodată nu-mi înroșiseră centrala ca acum.

Noaptea se lasă încetul cu încetul, așa că am decis să fac plinul și să mă îndrept spre pistă. Muzica bună, fetele deochiate și multitudinea de oameni mă vor face să o scot din cap pe ochi verzi. Trebuia, deodată ce sunt mai mult decât sigur că a plecat din cameră și aveam să rămân tot anul de unul singur.

M-am încadrat pe șosea, ambalând motorul și m-am lăsat furat de adrenalină. Cu fiecare secundă ce trecea, muzica începea să prindă înțeles, auzindu-se tot mai tare. Am cotit câteva străduțe, intrând în mulțimea de oameni ce se aflau în jurul pistei. Am încetinit, dând din cap spre fiecare om ce mă saluta. Trecuse o săptămână sau două de când nu mai participasem? Nu-mi aduceam aminte, dar nici că-mi păsa de asta acum. Euforia a pus repede mâna pe corpul meu, făcându-mă să zâmbesc cu toți dinții.

M-am încadrat la start, în spatele altor motocicliști, fără să cunosc pe nimeni. Degeaba mi-am rotit ochii prin mulțime, nu se vedea nicio urmă a prietenilor mei. Am oftat resemnat, așteptând să aflu suma pentru care concuram astăzi și cine erau noii veniți.

Mulți ne înconjurau pe o parte și pe alta, balansându-se pe ritmurile piesei latino. Ce-i drept, îmi plăcea și mie. Am început să bat cu degetele pe picior, mișcând din cap lent. Mi-am ridicat privirea când lângă mine a mai staționat un motor, curios să văd cine este. Dar, casca de pe cap îmi împiedica orice străduială.

În scurt timp, pista începea să se tot umple de doritori și l-am recunoscut pe boșorog, urcându-se pe un butoi.

— 3000 sau eliberați pista, a tunat printr-un megafon.

M-am scărpinat în cap, sângele începând să-mi clocotească în vene. Era o sumă de bani cam mare doar pentru o cursă, așa că pista începea să se golească cât ai pocni din degete. Rămăsesem eu, persoana de lângă mine care avea o siluetă cam greu de crezut că-i masculină și încă vreo trei.

— În seara asta, furia roșie ni se alătură, împreună cu prietenii săi, a spus și tropote de chiuieli au început.

Cine naiba era furia roșie și de ce n-am auzit în viața mea de el?

De la intrare, patru motociclete au intrat cu forță pe pistă, ambalandu-și motoarele. Am înghițit în sec la vederea modelelor noi și tunate, știind deja că nu am nicio șansă să mai câștig. Așa că aveam să pierd 3000 și să înjur o săptămână la cât de ghinionist fusesem.

Totuși, nu m-am lăsat mai prejos, dar nici cel de lângă mine. În câteva minute deja eram aliniați toți la start, așteptând puicuța cu fund sexi și bandană. Dar se lăsa așteptată ca de fiecare dată, făcându-ne pe toți să ne privim dușmănos și pe restul să parieze. Speram ca prietenii mei, dacă erau pe undeva pe aici, să nu pună bani pe victoria mea, căci aveam să plec cu coada între picioare. Numai noroc să am să pot câștiga cele trei ture ale pistei și în ultimul timp nu avusesem deloc. De la o decizie proastă, adăugăm încă una mai proastă ca precedenta. Și așa un nor furios trona deasupra capului meu, făcându-mă să cred că călcasem cu stângul în fiecare zi săptămâna asta.

Drac inocentDescoperă acum locul unde povestirile prind viață