17. Furat de adrenalină

1.1K 165 58

Mă mai foiesc o dată în pat și decid să mă ridic în capul oaselor. Nu are rost să mă forțez, nu pot să adorm nici dacă îl pun pe Hannes să treacă cu un camion peste mine. Sunt frustrat, supărat și toate stările posibile ce țin de starea urâtă. Teresa doarme liniștită, pe aceiași parte pe care a adormit și eu doar stau pe marginea patului și mă uit la acele ceasului cum se mișcă cu reluare.

Prind telefonul cu degetele de pe noptieră și încep să-l butonez. Am trei mesaje și câteva zeci de apeluri de la câțiva băieți de pe pistă, anunțându-mă că va avea loc o cursă astăzi. Zâmbesc ușor, deși nu prea am chef, mai ales dacă cireșica va pleca la ivirea zorilor. Aș blinda ușa și aș pune gratii la geam, numai să o știu aici cu mine tot timpul, dar dacă ea vrea să plece... nu o pot condamna. Până la urmă, Diego nu a luptat niciodată pentru nimeni, de ce ar face-o acum?

Dar, conștiința mă mustră și parcă-mi sapă în carne cu un cuțit. Nu-i pot face asta și nici nu prea sunt convins că vreau să dau înapoi acum când știu ceea ce simt. Aș fi un laș să renunț acum când e mai greu, iar eu nu mă dau bătut niciodată. Așa că-mi dau seama mai târziu decât prea devreme că trebuie să încalc ceea ce nu-mi place să fac și să cumpăr niște flori. Până la urmă, sunt mii de bărbați cu flori în mână, nu cred că pot lua boală de la ele.

Deschid ușile dulapului în care mai găsesc un tricou curat și niște pantaloni de trening, făcând abstracție de celelalte căzute lângă dulap. Nu eu le-am pus acolo, deci ar face bine să prindă picioare și să se îngrămădească la loc în dulap. Sau poate Teresa se îndură să strângă dezastrul pe care l-a făcut aici.

După ce sunt îmbrăcat și iau o geaca din morman, iau cheile de pe dulap și portofelul și mă strecor din cameră în liniște. Sper să nu se trezească până mă întorc, căci se va duce pe apa sâmbetei surpriza.

Afară cerul începe să se coloreze în culorile calde ale răsăritului și inspir plăcut briza de aer. Nu se mai văd nori, pare vizibil mai cald și nu pot să nu zâmbesc. După ploaie, întotdeauna trebuie să iasă soarele și poate că peste greșelile mele o să vină și o iertare.

Mă urnesc din loc și o iau la pas pe aleea mare a campusului, fluierând un cântec pe care nu-l recunosc, dar cred că mintea mea l-a reprodus. Rup o floare dintr-un mănunchi plantat în gazon și o pun în buzunarul de sus al gecii.

După jumătate de oră mă întorc cu o pungă plină de mâncare caldă și un buchet de trandafiri cu lalele. Nu pot să exprim fața vânzătoarei când m-a văzut dornic de a cumpăra flori la șase dimineața. Eram o a opta minune a lumii, ce-i sigur!

Am urcat din nou pe scări, liftul fiind la fel de defect. Începeam să regret tot mai tare că nu am ales parterul, vrând să găsesc liniște aici. Liniște pe naiba atunci când îți ieșea limba de un cot urcând multitudinea de scări. 

Când am intrat în cameră, Teresa încă dormea, așa că m-am apropiat de noptiera sa, am lăsat punga cu mâncare și florile pe ea, împreună cu floricica movă din buzunar pe care nu o pierdusem pe drum, apoi am privit-o câteva secunde pe cireșică.

Dormea atât de liniștită, ca un îngeraș. Nici în ruptul capului nu ai fi putut să spui că aseară s-a declanșat cataclismul în ea. Nu, clar nu. Teresa putea să treacă de la un pol la celălalt, incendiind totul în cale.

Nu am mai suportat dorința care înflorise din nou în mine, așa că am plecat ca să nu o sărut. Chipul ei fin era mai ademenitor decât o pulpă de curcan suculentă. Era minunată, demnă de mângâiat, de ținut în puf și de iubit. Dar eu puteam să fac asta? Eu doar o răneam!

Am închis ușa cu grijă, neștiind ce să fac. Nu puteam să rămân aici și să văd cum pleacă, dar nici să mă duc la prietenii mei la o oră atât de matinală nu era o idee bună, mai ales că plecasem din club fără să-mi iau la revedere de la ei. Stomacul mi se rezoltase mai devreme din cauza mirosului mâncării și înțelegeam deja că nu aveam să pun nimic în gură toată ziua. Capul mă durea, gâtul mă ustura și stăteam pe scările ce aveau să mă poarte până jos din nou. Erau reci, dar meditam la ce aveam de făcut pe azi.

Drac inocentDescoperă acum locul unde povestirile prind viață