Trecator...

89 3 0

Ma trezesc intr-un intuneric surd,

Nu vad nimic, si ma ascund,

In spatele unui obiect sinistru si rece,

Dar frigul, pe masura, trece,

O adiere de caldura se abate lin,

Imi sterge lacrimile amare,

Imi sopteste la ureche "nu te teme de un spin,

Ci teme-te de o primejdie mult mai mare,

Se afla in calea ta,dincolo-n etern, in zare,

O napasta ce-ti va curma viata trecatoare,

O tu, muritor, un trist chip cioplit de lut,

Te va gasi,iti va fura ce-ai mai depret,

Te va lasa doar c-un regret,

Ca n-ai putut face ce-ai vrut."

De ce mi-l chemi tu pe Orfeu?

De ce tu, vantule blajin,

Ma bantui aproape, mai mereu?

De ce, sa nu ma tem de-un spin,

Cand inima adanc inteapa,

Si ma simt pierdut in chin,

Si parca ma trezesc deodata,

Intr-un labirint meschin.

Nu e nimeni, vantule,

Doar tu si intunericul,

Ce-si lasa sumbrul voal pe mine,

Ma simt ca un cadavru, singur..

Iar tu, de ce razi asa satiric?

Tu crezi ca totul, e nimic?

Tu crezi ca vremea-mi trece,

Prin ale mele maini,

Si totul se preschimba-n zece,

Necazuri ...

Trecutul dispare, incet,

Si totusi, de ce ma apasa inca pe piept?

Dar nu, ceva a ramas, o amintire,

Cineva drag, imi provoaca o stralucire,

O inspiratie, o naucire,

Iar cand ma gandesc la ea,

Intunericul dispare,

Lumina-n ochi mi se arata,

Caci inca am speranta,

Ca inca exista oameni,

Care schimba lumea-n bine,

Influente trecatoare,

Care-si lasa mostenire,

Scopul vietii lor.

Nopti in versuri, sentimente pe hartie....[Poezii]Citește această povestire GRATUIT!