Cavalerii danubieni

88 3 1

Prin codrii Transilvaniei,

Prin vaile adanci si verzi,

Coboara prea vitejii Daciei,

Cavalerii Danubieni.

Cutreiera  tara toata,

Ajuta poporul dac,

Lupta-i grea si nesfarsita,

Pentru omul de neam trac.

Auzi ragetul salbatic,

Ce se inalta in munti si vai,

Dacii nu mai au nimic,

Doar speranta lor de trai.

Lupul, a lunii balada plange,

Pentru marii curajosi,

Care, plini de rani si sange,

Se ridica, mai nervosi.

"Sa vina romanii!

Sa vina sutele de mii!

Ca dacii sunt pregatiti,

Sa-i intampine cu suliti."

Dupa veacuri de razboi,

Cavalerul, istovit,

Spre a lui casa pleaca,

Si, punand sabia in teaca,

O gaseste parasita,

Nu mai e nimeni, e totul ruina.

Unde e nevasta?

Unde-s pruncii acum mari?

Ca atunci cand i-a lasat,

Erau niste mici strengari,

Dar, acum...Sufletu-i gol,

O casa parasita,

Niciun strigat de odor,

Nevasta-i negasita...

Asta-i soarta lor,

A razboinicilor,

Ei Dacia mama ocrotesc,

De cei invadatori,

Prin ani de lupta se calesc,

Lupii muntilor, 

Cavalerii danubieni.

Nopti in versuri, sentimente pe hartie....[Poezii]Citește această povestire GRATUIT!