Diodora.

133 6 1

Afara, cerul este innorat,

Ploua pana la inserat,

Apoi soarele apare,

Apune in departare,

Cerul se insenineaza,

Pe poteca apare o domnita,

In rochie rosie si bentita,

Pe capul ei perfect rotund,

In parul ei brunet si lung.

Ochii, ii stralucesc,

In apusul de soare,

Culorea lor,caprui regesc,

Devine auriu de zale,

Iar mainile catifelate,

De parfumuri aromate,

De raze imbratisate,

Se ghiftuiesc in placere,

Refuza orice durere.

Iar ea, cu mainile fermecate ,

Isi mangaie parul moale,

Parfumat de flori si soare,

Cu fundite dantelate.

Dar, pe chipul ingeresc,

O lacrima se ivi,

Se citi in ochii ei,

Lunga tristete a serii.

Insa, fata i se lumina,

Cand vazu palida Luna,

Pentru ea e ca o mama,

Protectoare si buna.

Nopti in versuri, sentimente pe hartie....[Poezii]Citește această povestire GRATUIT!