Vraja

2K 142 4

După ce am venit acasă cu uleiul de măsline, am așteptat venirea serii pentru a face vraja.

- Și... În timp ce tu spui vraja, eu ce voi face? îl întreb eu gânditoare pe Peter.

- Tu vei ține cufărul în mână ca să-l prinzi.

- Și ești sigur că planul va reuși? Poate ar trebui să facem un plan B...

- N-ai de ce să îți faci griji! Sigur ne va reuși!

După lăsarea serii, eu și cu Peter ne-am hotărât să punem capăt Omului Umbră. Am aprins lumânarea, am stropit camera cu ulei de măsline și am pus câte un cățel de usturoi în fiecare colț al camerei. După ce am stins lumina, ne-am pus în centrul camerei, am deschis cartea cu vrăji, și alături de noi, am pus lumânarea.

- Bine! Trebuie să repeți după mine, ne-am înțeles? a zis Peter în timp ce m-a luat de mâini.

Am făcut exact cum a spus. De câteva minute, am repetat încontinuu Ejus excessum e mundo! Nos non immorantur! 

După ce am rostit aceste cuvinte de o mulțime de ori, lumânarea de lângă noi s-a stins.

- Este normal să se întâmple asta? îl întreb eu pe Peter speriată.

- Nu, nu cred. și ne-am ridicat amândoi, dar n-am încetat să ne ținem de mână.

O lumină slabă intra în camera în care ne aflam, și ne bucuram că aveam măcar o singură sursă de lumină. După câteva momente, nici de această sursă de lumină nu ne-am mai bucurat, căci Omul Umbră a înghițit-o, pur și simplu.

L-am simțit în cameră. Am simțit anumite vibrații în jurul nostru și mi-am dat seama că el este acea vibrație. L-am prevenit pe Peter să se ferească, dar nu a putut. Omul Umbră l-a pus la pământ. M-am așezat lângă el și am început să plâng, dar am realizat că nu aveam timp de așa ceva. M-am ridicat și a fost prima dată când am vrut să mă transform. Și, într-adevăr, am făcut-o. Ghearele au revenit. Părul meu s-a transformat din nou în sânge. Și am venit cu ceva nou, se pare că dacă în jurul meu nu este nicio sursă de lumină, văd totul în diferite nuanțe de verde. Așa am reușit să-l văd pe Omul Umbră.

Am început să mă lupt cu el, iar după ce l-am pus la pământ, am început să rostesc cuvintele pe care le spuneam împreună cu Peter Ejus excessum e mundo! Nos non immorantur! Când am văzut cu umbra devine din ce în ce mai slabă, am luat cufărul din lemn și am închis-o acolo. După închiderea lui în cutie, mi-am concentrat atenția asupra lui Peter. 

Nu am închis ochii deloc în acea noapte. Am stat alături de el și am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a-l readuce la viața, dar n-am putut.

În zorii zilei, am decis să mă rog pentru el, și, ca un miracol, Peter a deschis ochii. Când am văzut că a deschis ochii, l-am luat în brațe și apoi l-am sărutat de fericire. După ce i-am dat ceva de mâncare, și-a făcut curajul să mă întrebe ce s-a întâmplat cu el și cu Omul Umbră, noaptea trecută.

După ce i-am povestit tot ce s-a întâmplat, mi-a luat mâna în a lui și a spus cu o voce puțin slăbită:

- Ești îngerul meu, Malitia! 

Când am auzit acest lucru, o lacrimă a curs pe obrazul meu fin și apoi am șters-o cât de repede am putut.

După ceva timp de liniște, am hotărât să-l întreb de mama lui:

- Și mama ta ce va spune când va afla ce ți s-a întâmplat?

- Nu-ți fă griji. Mama a trebuit să plece din oraș pentru că are un simpozion cu doctorii din alte orașe ale țării. 

După câteva secunde, o lacrimă a început să se plimbe pe obrazul lui, și apoi și-a făcut curaj să spună ceea ce gândește:

- Malitia, nici nu știu cum să îți mulțumesc pentru tot efortul făcut pentru mine noaptea trecută. Ai fost, într-adevăr, îngerul meu! Dacă nu erai tu alături de mine, eu n-aș mai fi fost acum aici. Nu numai că ai fost săritoare, dar ai fost și curajoasă! L-ai înfruntat singură pe Omul Umbră. Și, știu... Nu a fost deloc ușor.

L-am luat în brațe și timp de câteva minute nu i-am mai dat drumul.

Întoarcerea ( Ușa din capătul holului II )Citește această povestire GRATUIT!