FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul treizeci ,,Trecut și viitor într-o bijuterie"
,,Îţi voi ţine în adâncuri disperarea
Şi toate acestea în numele dragostei."
Îmi las corpul să cadă pe salteaua moale și privesc îndelung tavanul alb, dând drumul cu un sunet puternic aerului pe care l-am ținut captiv în plămâni. Mă uit către peretele pe care stă atașat un ceas, văzând că au trecut deja trei ore de când am ajuns în hotelul din Milano și tot trei ore de când, în lipsă de altă activitate, privesc fiecare detaliu al încăperii, într-o liniște cu care deja m-am obișnuit, dar care îmi omoară fiecare simț în parte. Camera este vopsită într-un albastru închis cu aplicații argintii, contrastând totul, dar formând o armonie perfectă.
Mă ridic într-un final din patul cu așternuturi din satin de culoarea argintului, îndreptându-mă către valiza pe care am lăsat-o în mijlocul încăperii. O așez în același loc în care am stat până acum câteva clipe și o deschid, neștiind însă ce am să găsesc în aceasta, căci nu eu am împachetat lucrurile ce se află în ea. Scot pe rând haine, care, bineînțeles, sunt elegante, poate mult prea elegante pentru preferințele mele. Arată exact locul pe care-l ocup în lumea lui Alessandro, chiar dacă eu nu-mi doresc să fiu așa. Mi-au plăcut lucrurile simple întotdeauna, însă în viața mea nu mai este nimic simplu și asta s-a întâmplat în momentul în care destinele noastre s-au intersectat pentru prima dată.
Așez toate hainele și produsele cosmetice pe care le-am găsit înăuntrul valizei în dulap și pe masa de toaletă, iar apoi îmi desprind părul din cocul strâns în care îl aveam prins și încep să-l pieptăn cu mișcări ușoare, privind pierdută în oglinda din fața mea. Simt cum peria îmi este luată din mână în timp ce o treceam printr-o șuviță de păr și după aceea două buze fierbinți se lipesc de pielea gâtului meu, provocându-mi fiori în tot corpul și făcându-mă să tresar.
— Lasă-mă pe mine, amore, îmi șopti și tot trupul meu devine moale în urma cuvintelor sale.
Mâna sa strânge ușor peria și o trece încet, într-un ritm lin, prin părul meu lăsat liber să cadă pe spatele-mi acoperit de materialul fin al unei rochii albe și subțire. Tot trupul îmi freamătă datorită mișcărilor sale atât de lente, dar atât de înnebunitoare și îmi las pleoapele să se închidă și-mi deschid buzele, scăpând rareori sunete stinse.
— De ce tot faci asta? îl întreb amețită și clipesc repetat după ce îmi deschid ochii. De ce mă ridici până la nori, iar apoi îmi dai drumul, prăbușindu-mă într-o mare a durerii?
— Așa este viața, Amadora, spune, fără să întrerupă mișcările circulare pe care le face în șuvițele mele blonde, odată te ridică, rostește fiecare sunet apăsat, cu intensitate și se oprește, atât din a vorbi, cât și din a mă pieptăna, odată te coboară, după ce termină de rostit simt cum ceva rece este prins de gâtul meu și mă uit în oglindă, atingând temătoare cu vârfurile degetelor colierul superb acoperit în întregime din pietre prețioase.
