Dimineata ma trezesc cu greu , observand ca perna mea era putin umeda. Probabil am plans mult aseara , chiar si in somn. Nu e de mirare...l-am visat...din nou mi-am amintit de el...nu ar fi trebuit sa-i raspund la telefon...mi-a facut mai mult rau...

Putin nervoasa si in acelasi timp trista ma ridic din pat fara sa ma uit cat este ora, si ma indrept spre dus sperand ca macar acesta ma va ajuta sa uit de tot...sau cel putin de el.

(Shane povesteste)

Stand intins pe pat , si obosit la culme, observ cum zorii zilei isi fac din nou aparitia. Se pare ca deja venise dimineata.. iar eu, nu dormisem de loc in aceasta seara , toata noaptea am stat sa tiparesc un mesaj , iar abia acum este gata...un mesaj catre Elis in care ii spun tot adevarul...sper macar sa il citeasca:

Draga mea Elis, cum tu nu ai vrut sa ma asculti am hotarat sa iti scriu,asa ca te rog citeste acest mesaj...totul a inceput de cand tu ai hotarat sa dai acea proba...cum bine stii , tatal meu se ocupa cu acea mizerie...crede-ma nu am stiut niciodata de la bun inceput , abia am aflat si eu recent, insa acesta m-a rugat sa ii pastrez secretul...sunt singurul din familie care stie...ok, stiu ca asta nu te intereseaza, insa este tatal meu...face parte din familia mea...nu iti cer sa te pui in locul meu, insa nu puteam sa il torn pur si simplu...poate acum te intrebi de ce nu i-am zis lui de tine...ammm si pentru asta exista o explicatie...mai ti minte cand m-ai rugat sa nu ii zic nimic despre noi? Ei bine, ti-am respectat dorinta si asta a fost cea mai mare gresala a mea...si un ultim detaliu...atunci cand tu ai obtinut asa zisul 'rol' eu eram la meditatie iar telefonul mi l-am lasat acasa. Ei bine, cam asa s-a intamplat, asta e adevarul, crede-ma...niciodata nu as fi vrut sa iti fac vreun rau. Si ca sa-ti demonstrez ca acestea nu sunt vorbe goale, astazi o sa te aduc acasa!

Dupa ce il mai analizez mesajul de cateva ori ,fara nici o remuscare dau pe butonul de trimitere.

(Elis povesteste)

***

Dupa ce aleg sa ma imbrac cu rochie verde , simpla si comoda incep sa aranjez putin camera. Imediat ce termin, arunc o privire rapida la ceas iar acesta indica ora 8:14. Era putin cam de vreme , asa ca plictisita incep sa rasfoiesc o carte , insa sunetul de mesaj al telefonului imi atrage atentia.De la cine as fi putut eu primi mesaj la ora aceasta? Fara sa ma mai gandesc ridic telefonul si apas pe butonul : vizualizare...se pare ca era un mesaj de la Shane...ahh ce tot mai incerca sa-mi spuna, l-am rugat sa nu ma mai caute...de ce nici macar nu poate sa-mi respecte dorinta? Dupa aspect era un mesaj lung...probabil tot un mesaj unde isi cere scuze si inventeaza tot felul de minciuni.

Incep sa citesc primele cuvinte , insa inceputul deja ma enrveaza. Ah, de ce il citesc? Nu trebuie sa fac asta! I-am promis lui Diego ca nu o sa mai am de aface cu el, si eu...eu i-am raspuns si la al doilea apel. Asa ca fara sa mai cittesc un cuvant , sterg mesajul.

Parca ma simteam putin mai usurata ca nu l-am citit. Sunt sigura ca erau numai cuvinte desarte, care sa imi umple din nou ochii cu lacrimi si sufletul cu regrete. De ce regrete? Regrete pentru ca el a fost prima mea dragoste, regrete pentru tot ce am trait alaturi de el, si regrete pentru ca m-a dezamagit cum nimeni altcineva n-a facuto!

Cateva batai in usa ma intrerup , si vocea iubitului meu ma fac sa zambesc din nou. Rapid deschid usa, si-l poftesc in camera.

-Buna dimineata, frumoasa mea!

-Buna, dragul meu! Cum ai dormit ?

-Pai te-am visat pe tine ,asa ca am dormit mai bine ca niciodata!

-Oh, tu , lingusitorule!

-Dar tu? Pe cine ai visat?

-Ammm...pai...tot pe tine...spun eu putin balbaindu-ma...

-Sigur? continu acesta ridicand o spranceana...

-Da!

-Atunci ma bucur ! continua acesta oferindu-mi un sarut scurt pe buze.

Nu-mi placea sa-l mint , insa nu puteam sa-i spun ca m-am gandit toata noaptea la Shane si am plans chiar si in somn. Nu , nu puteam face asta.

-Ce zici, vrei sa iesim undeva astazi? continua acesta.

-Mi-ar placea! Unde mergem?

-In parcul central, ar fi bine?

-Perfect! Chiar am nevoie sa mai ies undeva unde e mult oxigen!

-Da...iti promit ca o sa iesim mai des, in ultima vreme am fost cam ocupat...

-Multumesc, ca ai grija de mine!

-Cum as putea sa nu am? Esti cea mai minunata fiinta pe care am cunoscut-o! Si plus de toate te iubesc mult!

-Si eu te iubesc, Diego!

***

Timpul trece rapid, ceasul aratand deja ora sase seara. Eu ma aflam in parc alaturi de Diego , plimbandu-ne de colo colo. Mana mea stanga se afla in mana lui dreapta ,iar acest lucru mereu ma facea sa ma simt in siguranta. Cateodata chiar ma uitam la incheietura maini , si chicoteam usor fara ca acesta sa ma vada. Insa de data aceasta observ un lucru neobisnuit la mana mea stanga. Ceva parca lipsea...oh ,Domane, unde era bratara mea? Bratara...pe care mi-o daruise Shane de Craciun...o pierdusem. Sigur a cazut undeva prin parc , pentru ca sunt sigura ca atunci cand am plecat de acasa o aveam pe mana. Din momentul in care Shane mi-a daruito o tineam permanent pe mana stanga. Am incercat sa o dau mereu jos, insa nu puteam...ceva din adancul inimi ma impiedica sa fac asta, iar acum ca nu o mai am ,simt un gol in suflet. Dar de ce? De ce continu sa ma gandesc la el? Nu mai vreau sa aud de el ,insa ceva din interior imi tot aduce aminte de el. Poate ca acum e mai bine...ca nu mai am bratara...

-Elis?

-Da,Diego?

-La ce te gandesti?

-Umm...nimic important...

-Hmm...vrei sa mergem sa vedem apusul?

-Ok!

Schimband putin directia, Diego hotaraste sa ne indreptam catre o banca putin mai retrasa, asezata langa un lac amenajat plin de nuferi. De aici se vedea perfect lumina stralucitoare a soarelui care usor parca incerca sa isi ia la revedere. Lumina sa portocalie si orbitoare alaturi de parfumul imbietor al nuferiolor , cu noi asezati pe aceasta banca conturau perfect o imagine de tablou.

-Elis, continua Diego lundu-mi mainile intr-ale sale, uitete in jur...nu e asa ca totul arata perfect?

-Asa este!

-Si cel mai minunat lucru, este acela ca tu esti alaturi de mine!

-Iar tu alaturi de mine! Nici nu ai idee cat de fericita pot fi in acest moment!

Fara sa mai spuna nimic, acesta se apropie de buzele mele, oferindu-mi un sarut dulce care ma invaluie cu caldura sa. Acum era cu adevarat un moment magic, si sper ca nimeni si nimic sa nu ni-l strice.

Dupa ce ma desprind din sarut ,il privesc pe Diego in ochii sai negri ca noaptea. Insa dupa cateva secunde tresar usor, deoarece ceva galben si valorors imi apare direct in fata. Dupa ce ma uit mai bine, se pare ca era...bratara mea de aur , primita de la Shane? O mana masculina o tinea si parca voia sa mi-o indese in ochi... ce se intampla?

-Credeam ca ti-a placut cadoul meu!

-Shane?! strig speriata...

Nu ma inselasem, in fata noastra , stand in picioare langa noi era chiar...Shane...care ne privea oarecum nervos. Ce cauta el aici? Cum m-a gasit? Ce avea de gand sa faca?


Dragoste&DezamăgireCitește această povestire GRATUIT!