Destiny

Promit că nu voi uita.

Pielea ei fină. Brațele lui puternice ce-i înconjoară talia subțire. Din doi au devenit unul. În aceasta noapte au renunțat în sfârșit la orgolii. Au renunțat la la inhibiții, la haine, la tot. Acum sunt doar ei doi. Un fior o cuprinde atunci când trupul ei face contact cu așternutul rece. Sărutările lui umede intensifică acel fior. Trupul ei e un templu, iar el un simplu păcătos ce-l venerează.

O dorea. O dorea de foarte mult timp. Nu știa daca și ea urma să fie doar o altă aventură de-o noapte, dar ceea ce simțea in acel moment îl făcea să-și dorească sa nu fie doar atât. Ceea ce simțea nu putea fi comparat cu nicio alta partidă de a lui. Acea pasiune, acea poftă carnală pe care nu o simțise de mult timp. Își dorea să fie doar a lui. Voia să fie brutal, să o pătrundă întru-totul, să o domine, așa cum făcea de obicei cu altele, Dar acum nu putea. Dacă o rănea? Trupul ei dezgolit părea atât de fragil. Și pe lânga asta, dacă ea s-ar fi speriat atât de tare, încat ar fi dispărut în clipa următoare? Nici nu vrea să se gândeasă la asta.

Și ea îl dorea. Îl dorea de ani buni, poate de când îl văzuse prima oară. Acum 4 ani nici nu își putea imagina că va ajunge în patul lui. Dar acest gând îi provoacă un oarecare dezgust. Știa ca nu e decât altă aventură de a lui. Sau cel puțin asta credea. Daniel Maxwell. Cel mai râvnit bărbat din New York. Dar ea nu știa ce foc stârnise în inima acelui bărbat și cine știe dacă va afla vreodată. Acum își dorea însă să se bucure de acea seară, "Prima și ultima", se gândi ea. Mâinile lui i-au atins fiecare centimetru de piele. Limba lui îi tachina un sfârc, în timp ce sânul celălalt era dezmierdat cu mișcări fine. Ii putea simți membrul intărit presându-i feminitatea.

Putea simți cât de excitată e. Il dorea în ea. Era atât de umeăa si pregătită. Dar el continua să o chinuie. Știa cât de mult il dorește, așa că prelungea preludiul cât de mult putea. Gemetele ei, felul cum strângea așternutul în pumni îi dădeau de înteles că e pregătită. Nici el nu mai rezista prea mult. Durase o singură secundă ca cei doi să devină un întreg.

Geamătul ei de durere fusese înăbușit de sărutul lui dulce. Incercase pe cât de mult să fie blând. Nu îi stătea in caracter, dar de data asta nu-și permitea să greșească. Se mișca încet,încât ea să se acomodeze. Știa că o doare, nu se putea să nu o doară pentru că, ei bine, toata lumea știa că Daniel Maxwell are cu ce se mândri. Dar pe lângă asta, iși dorea ca acel moment să dureze pentru totdeauna. Interiorul ei cald si strâmt îl innebunea. Sânii ei plini si sfârcurile roz erau de ajuns pentru a-i provoca o erecție. In mintea lui se derulau diferite fantezii cu ea. Voia sa i-o tragă peste tot, in toate pozițiile. Își dorea să o audă urlând de plăcere. Să-i geamă numele în timp ce corpurile lor ajung la extaz. In acest timp, miscările lui se intensificaseră, iar durerea ei disparuse. Nu durase mult până când orgasmul ii copleșise pe amândoi.

Prima ei noapte de dragoste a fost de necrezut. Mereu și-a imaginat că această va avea loc cel mai probabil cu un bărbat pe care nu îl iubește, într-o oarecare cameră ieftină de hotel, în urma unei beții. Dar s-a dovedit contrarul. Uită-te la ea, în casă omului pe care îl iubea încă de când avea 18 ani. Totul a fost atât de superb. El a fost atât de blând cu ea. A fost așa deoarece i-a spus că e prima oară și nu-și dorea să o rănească? Pentru câteva secunde, se gândise că și el simțea ceva pentru ea. Dar asta nu era posibil. Atâția ani nu a observat-o nici măcar odată. Nu, era doar altă fată trecută prin patul lui și poate își dorea să o lase cu o aminitire plăcută despre prima ei noapte de dragoste, Gândurile acestea îi provocaseră un oarecare suspin.

-Eșți bine? Încă te doare, nu? Am fost cumva prea dur? o întreabă Daniel în timp ce brațul lui o cuprinde, strângând-o la pieptul lui.

Nu putea să îi spună ce gânduri îi trec prin cap. Ar fi fost penibilă. Nu, defapt chiar e. Să se gândească că el simte ceva mai mult...

-A fost perfect Daniel, nu-ți face griji!

Răspunsul ei venise însoțit de un zâmbet mic. Un zâmbet care-l făcuse pe bărbat să se întrebe dacă nu cumva și-ar dori să îl vadă în fiecare dimineață. Probabil că da. Se simțea atât de ciudat. Nu știa dacă poate să se îndrăgostească. Nu a făcut asta niciodată. Nu știa ce înseamnă iubirea. Prefera să își satisfacă nevoile în fiecare seară cu câte o domnișoară diferită, fără a avea resentimente în dimineață următoare. De ce și-ar dori cineva altceva în afară de sex? Văzuse multe cupluri, majoritatea certându-se și aruncându-și cuvinte grele. Își văzuse de asemenea și părinții când era mic. Își vedea mama în fiecare seară plângând, de cele mai multe ori beată. Tatăl lui nu prea își mai petrecea nopțile pe acasă, iar atunci când o făcea, nu dormea alături de mama sa. Nu înțelegea cum putea fi asta numită iubire. De când avea 6 ani, își spunea că nu va iubi niciodată. Nu avea nevoie de atât suferință în viață lui. Dar el nu știa că de fapt, tot ce văzuse era din cauză că iubirea dispăruse de mult timp din viață părinților lui. Ceea ce văzuse băiețelul de atunci, era gelozie, nepăsare, ură, dar nu iubire. Ceva în adâncul lui știa că va reuși, cumva, să o rănească pe Anna. Caracterul lui rănea întotdeauna persoane. Nu îi spusese niciodată fetei că în urmă cu 4 ani, în prima zi de facultate, era singură de la care nu își putea lua ochii. Nu, Daniel Maxwell a jurat că nu se va îndrăgosti niciodată.

Între ei se așternuse o liniște apăsătoare. Mâine totul se va termină, de parcă nici nu ar fi început. Dar ea era mulțumită. Să sufere? Desigur. Dar îi va trece. E puternică. Va închide într-un colț de suflet amintirea lui, cum a făcut și până acum. Mâine o vor apucă pe alte drumuri. Ea va pleca în L.A. să-și înceapă carieră de arhitect, iar el își va continuă afacerile în New York. De mâine vor fi doi necunoscuți din nou. Dar niciunul din ei nu-și dorește asta. Dar acum încă sunt împreună, îmbrățișați. Sunt doar ei doi.

"Nu cred că-ți voi uită niciodată atingerea, Anna. Îți mulțumesc pentru că, după atâtea aventuri de-o noapte, după sutele de fete trecute prin patul asta, ai fost singură care m-a făcut să simt cu adevărat ceva. Sper că drumurile noastre se vor intersecta, cândva, cumva, într-un final. Promit că nu voi uita..."

"Nici nu știi Daniel, cât de fericită sunt. Îți mulțumesc că ai făcut din ceea ce ar fi trebuit să fie o simplă partida de sex, o noapte de dragoste de neuitat. Sper că într-un final, poate peste câțiva ani, ne vom reîntâlni. Și sper că atunci nu ne vom mai da drumul vreodată. Poate că atunci vom fi potriviți unul pentru altul. Promit că nu voi uita..."

Nu e păcat câteodată că oamenii nu pot citi gânduri? Și-au promis că nu vor uita, dar oare chiar așa va fi?