Volume de aer IV

Toamna românească

Azi de pe la șase,

toamna va începe și ea să dea din coate

și să emigreze în suflet odată cu românul,

dar asta e numai din cauza lui

și de frică și de plictiseală

la buletinul de știri,

doi dintre cei cu nasul mare

vor anunța cu mustața vopsită ca-n filme,

doar prăpăd de noroi

și potop de lăcuste.

.

Ceru-n direct și el, își umblă la puhoaie

și pentru un pic de compoziție

fiecăruia va începe să-i toarne

în cap și-n osatură

kilogramul lui de tranziție.

.

Este prăpăd și este jale!

se citește asta și după reclama de la poștă

și cu toate astea unii tot mai găsesc puterea

să-și plimbe liniștiți copiii și câinii prin parc.

Acolo-s însă numai bănci triste,

cum e banca română

și cea moldo-rusească,

pustii ca-n muzee

și pe deasupra tapetată cu desene;

țâțe și pistoale roșii,

toate nevinovate,

și pe apucate,

Iar din loc în loc,

zboară așa, mototolit, câte un ziar

cu Dalai Lama pe prima pagină zâmbind,

rostogolindu-se

ca Madona cu pruncu-n rai.

.

Singurătatea întotdeauna face dinții cei mai umani

când e plimbată printre oameni în lesă,

''De-acum spălați-vă viața

numai cu săpun de lăcrămioare'' îmi zic

și oricum ar fi

– iar asta e partea cea bună a tortului-

și de bei și de te freacă la cap muierea,

cât e toamna plină și "voioasă",

nu simți nici când ai murit

nici când ai revenit acasă.