Good luck (for @_Crazy_Giirl_)
Am intrat timidă în clasă, ştiind că el este acolo. Am încercat să îi ocolesc privirea, dar nu am făcut decât să mă opresc în faţa băncii lui şi să rămân în transă pentru câteva clipe. Nu mă observase şi asta îmi şi doream, doarece atunci când eram în preajma lui, simţeam ceva ciudat. Încercam să înţeleg ce, dar refuzam să cred că eram îndrîgostită de el.
Mi-am revenit repede, şi m-am îndreptat către locul meu, aşezându-mă şi îndreptându-mi atenţia către caietul meu, deşi degeaba priveam exerciţiile, pentru că mintea mea era departe. A intrat profesoara în sală şi s-a îndreptat către catedră, începând să discute cu câţiva elevi.
La un moment dat mi-am auzit numele şoptit de cineva şi mi-am întors capul, văzândând o colegă cum îmi înmânează un bilet. L-am deschis : Iuliana, ai vrea să ieşim undeva după ore? (DaeHyun).
Nu ştiam ce să-i răspund. Nu mă aşteptasem la asta niciodată, mai ales pentru că el nu prea are tangenţe cu mine mai deloc. Am despăturit din nou mica hârtiuţă unde găseam scrisul său caligrafic, mai bine zis perfect şi i-am scris: Îmi pare rău, dar nu pot.
Eram puţin dezamăgită de mine, cum am putut să îl refuz? Ştiam că sentimentele mele nu erau clare şi mai ales pentru că nu eram pregătită pentru aşa o întrebare. I-am întins bucăţica de hârtie, direct pe banca sa, el zâmbindu-mi şi făcându-mi cu ochiul, dar ştiam că va fi un pic cam surprins când avea să vadă că l-am refuzat, aşa că m-am dus înapoi, prefăcându-mă că transcriam ceva de la tablă, deşi îmi venea să îmi dau singură palme. Trebuia să profiţi de ocazie, nu se ştie dacă se va mai repeta.
Simţeam cum o mână mă atinge pe umăr şi mi-am îndreptat privrea către persoana din spatele meu. Era el. Pur şi simplu încremenisem. Se uita profund în ochii mei de parcă doarea să îmi citească gândurile. Eram convinsă că încerca să găsească un motiv pentru care îl refuzasem. Nici eu nu îl ştiam, dar eram nesigură pe mine. Nu eram convinsă că simt ceva pentru el. Şi apropiat buzele fine către urechea mea şi mi-a şoptit pe un ton misterios: Nicio fată nu mi-a mai făcut asta. Nu înţeleg de ce. La auzul acestor cuvinte, am simţit un gol puternic în stomac. Era oare posibil? Dar nu se putea.... Îl cunoşteam de ceva timp, dar din ultima vreme parcă era totul diferit.
Când să îi răspund, profesoara a observat mişcarea. Majoritatea elevilor erau atenţi la noi, iar ora ei nu mai era pe primul loc.
-Iuliana şi domnul DaeHyun, nu vă supăraţi dacă vă invit la o plimbare? Uitaţi, acolo este uşa.
Mă înroşisem toată. Devenisem subiect de discuţie, mai ales pentru colegele mele. De fiecare dată când îl vedeau cu câte o fată, devenau geloase şi încercau să îi despartă cu orice preţ. Aşa că speram să nu păţesc şi eu cine ştie ce.
Am ieşit din clasă îndreptându-mă spre holul pustiu. M-am sprijinit de perete, privind în gol. Nu îl observasem şi pe el cum a venit în urma mea. Se pusese în faţa mea şi îmi zâmbea de parcă primisem un premiu.
-Eu chiar te plac, Iuliana. De mult timp. Şi abia acum am avut curajul să îţi spun, mi-a zis toate aceste lucruri atât de repede, că mă înroşisem.
-Nu ştiu ce să spun, DaeHyun...
-Doar acceptă să ieşi cu mine.
Mă privea cu faţa de căţeluş care îmi frângea inima. Nu puteam să îl refuz, dar nu eram totuşi destul de sigură.
-Umm, cred că o să zic da. i-am răspuns privind în jos, podeaua devenind deodată destul de interesantă.
El s-a apropiat din ce în ce mai mult de mine. Ştiam ce urma să se întâmple. M-au cuprins emoţiile. El avea să îmi fure primul meu sărut. Şi-a apropiat buzele moi de ale mele şi au făcut contact pentru prima oară. M-a prins de şolduri şi m-a tras mai aproape de el. M-a muşcat de buza inferioară, simţind o mică durere plăcută.
La mulţi ani, draga mea Iuliana (Iuli) ! Chiar dacă nu te cunosc în realitate, pot spune că eşti o persoană minunată, pufarino! :* Nu prea am avut idei, iar ce am scris eu nu este tocmai de lăudat, dar măcar ţi-am putut face şi eu un cadou. Sper să te fi bucurat de el :) . Din partea surioarei tale, LuhanEXO-R :D
