Una strâmbă

18 3 3

Unde ești nu știu,

Iar mișcarea nu ți-o cunosc,

Știu dară că-n fiecare poză vulgară

A ta, și-n fiecare ipostază, inerent

Prăfuită cu tine, ești numai atât cât cuprinde

Fotografia, ești numai corpul care se arată,

Și nu porți mai multă amintire decât

Aceea pe care o poartă oricare tablou

Pe care-l privesc plictisiți atâția oameni,

Și pe care nu-l înțelege niciunu.


Unde ești nu știu,

Iar cuvântul azi nu ți-l cunosc,

Numai că-mi pot imagina privirea ta tâmpă

Și plânsu-ți urâcios de ascultat,

Și aerul gol al fiecărei ipostaze vulgare

Și strigătoare în care te pui.


Îmi pot imagina privirea ta tâmpă

Ca a unei găini, pe care o vei avea,

Văzându-te părăsită de acele goluri

Cu care-ți ocupi viața, de care te-am

Și avertizat.


Cum una strâmbă nu-i niciodată numa una -- 

Un gol lasă un altul,

O lacrimă, o suferință -- atestă o alta,

Dar are balta pește.



Coroana de steleCitește această povestire GRATUIT!