Capitolul 20: Minciuni adevarate

53 13 0

                                                          Dedicatie pentru Elena Irimia



Oaspeții s-au adunat în mijlocul sălii, începând să danseze, ondulându-se pe muzica veche. Orchestra a luat o pauză, viorile au rămas abandonate și triste pe scenă. Cupluri de toate vârstele, arătând impecabil, în posturi demne, se rotesc surprinse de un vals. Din grupul morbid de cioclii care mă pândesc, se desprind două femei.

Pe măsură ce se apropie de mine observ că sunt izbitor de asemănătoare. Aproape gemene. Îmbrăcate în rochii mult prea decoltate, cu spatele gol, marcate de câte un tatuaj micuț pe brațul stâng. Când au ajuns lângă noi, am observat că tatuajele reprezintă trandafiri negri stilizați. Acum îmi este clar faptul că cele două fac parte din Cerc.

— Oh, Vladimir, dragule!

Vocea îi aparține femeii din stânga, o brunetă voluptoasă, cu ochii mari și negri, părul negru, buze cărnoase vopsite în roșu, care îmi amintește de un vampir. Spre deosebire de sora ei, are podoaba capilară perfect întinsă, contrastând cu buclele celeilalte, iar atitudinea ei este mult mai senzuală. Nu apuc să analizez prea mult fiindcă sunt șocată de nonșalanța cu care își lipește buzele de ale lui Vladimir, ca într-un fel de salut ciudat.

Mi-am lăsat capul în pământ... Atunci când l-am ridicat, am constatat că sceneta nu se va încheia prea curând. Sora brunetei cu buze de sânge se comportă în mod similar, sărutându-se cu Vladimir, dar într-un fel mai rece, detașat. Nu aș zice însă că îi displace în totalitate.

— La mulți, mulți ani alături de noi! rânjește ea.

Apoi mă privește cu aroganță. Vampiroaica o imită ca într-o oglindă, dându-mi de știre că acesta e teritoriul lor. Vladimir le aparține, e numai al lor, doar pentru că fac parte din aceeași sectă.

Simt șarpele geloziei scobindu-mi în inimă, apoi încep să îmi fac mustrările de conștiință cuvenite. „Ce naiba?! Potolește-te, Amelia, e căsătorit! Ba mai mult, pare căsătorit și cu Cercul. E posesorul unui harem de femei- vampir cu plete negre care abia așteaptă să-l slujească...Tu ești Cenușăreasa pe care o va uita după bal..."

Încerc să nu îmi arăt frustrarea, nici lacrimile pe care le presimt la colțul ochilor. Stau cu spatele drept și bărbia ridicată, forțându-mi alura princiară, când simt mâna lui Vladimir cum o înlănțuie pe a mea.

— Cine este prințesa albastră, Vlad? întreabă ironic voluptoasa.

E pentru prima oară când le citesc nervozitate pe față. Până acum o clipă, eram doar însoțitoarea lui Vladimir, nu contam deloc în ochii lor, dar gestul lui m-a transformat ca prin magie... într-o rivală.

— Cred că o confunzi cu altcineva, Cassandra... Ea e Regina.

Inima îmi bubuie ca o tobă nebună, deși știu că aceste cuvinte nu înseamna nimic, sunt doar joculețe...Totuși, ceva din mine mă face să îl cred. Zâmbetul drăcesc al brunetei piere ca alungat de un exorcism.

Nu am avut nevoie de incantații în limba latină, nici de Biblie sau de fumigații ca să o fac să sufere. Trupul meu se lipește pe nesimțite de al lui, făcându-le pe cele două să îmi arunce priviri ucigătoare.

— Nu-mi spune că ți-ai ales Mireasa Roșie!

Glasul femeii senzuale cu plete drepte sună spart, nefiresc, aproape panicat, simțind că îi fusese furat mișelește locul de drept.

— Frăția nu va ierta niciodată aceasta ofensă! zice sora severă.

— Frăția poate să se ducă dracului! râde el sfidător.

VLADIMIRRead this story for FREE!