Capitolul 9: Disecții de gânduri

82 12 0


Morga e plină de veselie, iar de data asta o avem cu noi și pe Sabrina, prietena Mariei. Înaltă, subțirică, cu părul roșcat, posesoare a unei perechi de ochi albaștri, se prezintă ca și contrariul primei. E îmbrăcată într-un halat împrumutat și urmărește atent ceea ce face Sebastian. Încântat că poate să-și demonstreze talentul, stagiarul nostru se chinuie să scoată glonțul din corpul vânăt și plin de sânge al unui bărbat ucis într-o discotecă, în vreme ce fetele îi admiră mișcările.

Bavria devine un loc din ce în ce mai nesigur! Acesta e unul dintre motivele pentru care am ales Orașul Vechi. Pe lângă faptul că este așezat strategic, nu este o zonă preferată de criminali, vagabonzi, mafioți și alte ciudățenii ale societății.

Hoții preferă să vandalizeze Orașul Nou, care este presărat cu vile, iar blocurile adăpostesc apartamente de lux. De fapt, mare parte a hoților sunt din Bavria veche, fiindcă cartierele sărace nu oferă multe posibilități și oamenii au devenit disperați. Nu îi pot condamna, dar nici nu mă mai simt în siguranță.

— Amelia, mă ajuți? Am nevoie de o pensă, zice Sebastian.

Îmi trag mănușile, jucând rolul de asistent. Rana este localizată undeva sub stern, dar glonțul se încăpățânează să reziste. Iau pensa și creez un culoar, iar el începe să caute, scormonind prin corpul nefericitului.

Maria și Sabrina se lasă peste masă, uitându-se cu atenție, învățând.

— Ești unul încăpățânat, nu-i așa? spune el mortului iar fetele chicotesc.

Apasă tare, ferm decis să-l învingă pe decedat, mormaind ceva printre dinți. Extrage glonțul cu un clește și îl aruncă în cutiuța metalică pe care o ține Maria.

— În sfârșit! Îl închizi tu?

— Sigur. Sutura este una dintre pasiunile mele, zic eu în zeflemea.

Sebastian se ridică, își îndreaptă spatele demonstrativ, apoi se duce să își dezinfecteze mâinile. Ușa se deschide larg, violent, vestind intrarea lui Călin.

— Lume, lume... Ce se întâmplă aici?

— Ți-e dor de mine deja? rânjește Sabrina.

Blondul se duce țintă spre roșcată, o prinde de mijloc, apoi o sărută zgomotos pe obraz, foarte aproape de colțul gurii. Eu mi-am văzut mai departe de treabă, cu acul arcuit. Însă colțul zgomotos îmi distrage atenția. Iubitul Sabrinei uită că ne aflăm la morgă și se hârjonește cu ea ca la zoo.

— Aloo, grădinița...! Luați-vă o cameră! zise Sebastian cu sarcasm.

— Crezi că arhivele se pretează? Acuși dăm o fugă, râde Călin.

— Dacă îți place să te mozolești printre dosare, e locul ideal...

Călin pufnește, Sabrina îl mușcă de ureche, apoi îl înghiontește ușor.

— Haide, du-te odată, îmi e foame... se miorlăie ea.

— Și mie... Fetelor, v-ați decis ce vreți?

— Pizza, pizza! urlă în cor Maria și Sabrina.

Simt o undă întrebătoare din partea lui Sebastian. De fapt, îl simt în spatele meu privindu-mă lung, așteptând să îmi audă răspunsul.

— Ca de obicei, mulțumesc, mormăi eu pe sub mască.

— Bun. Haide Caline, că nu am de gând să car singur toată haleala!

VLADIMIRRead this story for FREE!