Alekzandre - PUBLICATĂ

➳ 17. Nu vreau să fim prieteni, fata cu veștile rele

17. Nu vreau să fim prieteni, fata cu veștile rele

Chiar aș vrea să am un răspuns la întrebarea lui, dar nu am. Am doar o mie de alte întrebări.

- O șansă să ce? zâmbesc stingher.

Își scoate o mână din buzunar și își freacă ceafa, confuz.

- Ca să vedem dacă ne potrivim pentru căsătorie, Zhavia. Evident, adaugă și rânjește de parcă răspunsul se subînțelegea.

Expir ușor, încercând să mă calmez. Nu vorbește serios. Nu mi-a luat mult să-mi dau seama că Alek folosește sarcasmul și glumele ca pe niște mecanisme de autoapărare. Cred că nici măcar el nu știe ce vrea mai exact, așa că încearcă să-mi distragă atenția. Nici eu nu știu prea bine ce vreau și de ce mă aflu aici. Măcar suntem pe aceeași lungime de undă.

Merită să încercăm dacă nici măcar nu știm ce vrem unul de la celălalt?

- Ai putea să fii serios pentru câteva minute?

Adoptă o expresie neutră și nu-mi dau seama la ce se gândește. Niciodată nu-mi dau seama ce e în mintea lui.

- Sunt foarte serios.

Îmi dau ochii peste cap.

Nu, nu e serios nici pe departe.

- Zhavia, nu poți să-mi spui că asta nu o să meargă niciodată dacă nici măcar nu-mi dai o șansă.

Inspir adânc. Se pare că asta e tot ce pot să fac atunci când mă aflu în preajma lui Alek - să expir încet și să inspir adânc. Sunt atât, dar atât de confuză.

Încep să cred că Ellie avea dreptate. Încep să cred că i-am făcut surorii mele o promisiune care nu-mi dădeam seama ce implica și care acum începe să mă sâcâie. Asta o să fie viața mea? Cu Carter nu mi-am pus niciodată probleme de genul ăsta, însă Alek... e conștient de promisiunea pe care i-am lui Rylee și tot vrea o șansă, orice ar însemna asta. Însă eu nu vreau să mă căsătoresc. Nici acum și nici în vreun viitor apropiat.

Îmi trec o mână prin păr.

- Te-aș săruta, dar nu vreau să-ți influențez decizia.

Nu mă ajută deloc. În loc să-mi revin, inima începe să-mi bată cu putere și nu pot să nu mă întreb cum ar fi dacă, într-adevăr, Alek m-ar săruta?

- Mă derutezi, pufnesc.

Nu m-am gândit la asta până la capăt atunci când am plecat de acasă. Nu m-am gândit până la capăt atunci când Alek m-a sunat și nici atunci când m-am trezit cu el în fața ușii.

Cred că încă mai are o mulțime de lucruri de rezolvat. Cred cu tărie că nu și-a revenit nici pe departe, deși se străduiește. Nu-l cunosc pe Alek și nu știu cine e sau cum obișnuia să fie, dar nu cred că a reușit să treacă peste tot ce i s-a întâmplat.

Încep să cred că noi ne-am întâlnit la momentul nepotrivit.

Eu abia m-am despărțit de Carter.

Alek abia începe să-și revină după cine știe cât timp.

Aș vrea să pot să-i ofer un răspuns afirmativ și aș vrea să fiu sigură pe mine atunci când aș face asta, dar pur și simplu nu pot. Nimic nu mă deranjează mai tare decât faptul că nu vrea să vorbească despre Hannah. Nu vreau să-l bat la cap, să-l forțez să vorbească despre niște lucruri care îi fac rău sau despre care nu e pregătit să vorbească, dar nu pot să mă mint și să îmi spun că are nevoie de timp. Am înțeles că a trecut destul de mult timp, dar eu sunt aici, acum. Și e clar că nu caut doar să pierd timpul împreună cu altcineva și că n-am nevoie de o distracție temporară.