CAPITOLUL 2

418 36 5



    Întrebarea lui Ethan a zdruncinat-o, efectiv, Sara nu știa ce să spună, nu știa cum să zică faptul că ea crescuse la orfelinat, iar de curând a plecat de-acolo.

 — Ce ți s-a întâmplat? Alo? Mă auzi?

 — Da, ce spuneai?

  Ethan începu să râdă.

 — N-ai auzit ce te-am întrebat, nu?

 — Unde stau, nu?

 — Poți să-mi spui?

 — Ei bine e cam complicat să-ți explic.. zise fata cu temerea că tânăul din față ar putea râde de ea.

  Și a început. Sara i-a istorisit romanul vieții ei, cum a ajuns la orfelinat, cum s-au comportat cei de-acolo cu ea și până-n prezent.

 Bărbatul rămase într-un șoc nemaivăzut. Nu știa ce să mai zică. Cum se putea ca o femeie atât de frumoasă, să fi îndurat atât de multe, dar să se afle azi tot în picioare?! Ea în ochi avea lacrimi amare, dar pe chipul ei angelic se zăreau milioane de zâmbete calde care îți luau mințile. Era puternică. Ea de douăzeci și trei de ani luptă cu viața ei, luptă cu destinul și încearcă să-i îndulcească aroma.

 — Maamă, ce trist! Nu credeam că tu ai trecut prin așa ceva. Nici nu se observă că tu duci o astfel de luptă.

 — Lupta asta o duc în interiorul meu cu mine însămi. De aceea sunt așa. Pentru că mă pot stăpâni.

 — Se vede. Spune bărbatul cu o oarecare urmă ușoară de uimire.

 — Nu râzi? întreabă fata nedumerită.

 — De ce-aș râde de așa ceva? Doamne ferește!

  — Păi toți râd de mine, deoarece sunt așa cum sunt și trecutul meu este adesea răvășit de toți. zice fata cu glas stins.

  — Ei bine, eu nu mă număr printre acele persoane. Eu nu râd pe seama suferințelor altora. Hai să ne vedem de drum, bine?

   — Cum adică? Unde mergem?

   — La mine, dacă tot n-ai unde să stai.. Mâine o să mergem să-ți cumperi niște haine, iar apoi căutăm o casă unde te poți stabili.

      Ajunși acasă la Ethan, vine și uimirea. El era pasionat de desen. Casa lui era extrem de frumoasă și primitoare. Pe fiecare perete al casei, era fixat un tablou cu o frumusețe aparte.
    Și Sara era pasionată de artă, dar ea voia să-și consume energia în arhitectură, deoarece, în această meserie, nu sunt lucruri complicate, din potrivă! Lucrurile erau destul de simple, evident, pentru cei care au imaginație.

 — Nu știam că ești atras de artă. Chiar nu te vedeam lucrând în acest domeniu.

 — Serios? Dar stai, tu ce impresie aveai? 

 — Credeam că ești un medic sau avocat, dar în fine, să trecem peste..

— Unde te-a putut duce mintea?! Doamne! Sunt un simplu om de afaceri

— Ha! Eram pe-aproape! începe Sara să râdă, iar Ethan doar zâmbi.

    Și-atunci sentimentul ăla cu fluturași l-a lovit pe Ethan asemeni unei sulițe în stomac. Se îndrăgostise de ea din prima clipă în care i-a văzut chipul de înger. Voia s-o aibă doar pentru el. Voia ca ea să fie muza lui, să-l inspire la fiecare tablou pe care-l picta. Voia să-i coloreze sufletul gri și să-l facă cel mai fericit bărbat de pe lumea asta.

Spice în degrade ✔️Where stories live. Discover now