Alekzandre - PUBLICATĂ

➳ 4. Ce naiba i-ai făcut?

4. Ce naiba i-ai făcut?

       You're dislocated, don't be like that

       — Callaghan...

       And you smile when you dive in, like you're never coming back

       Ce naiba?

       — Ce vrei, D'Andre?

       So hold my body, yeah, hold my breath

       — Să știu de ce te comporți ca un dobitoc.

       See your face when I blackout, I'm never coming back

       — Că așa sunt eu, evident.

       Am adormit cu căștile în urechi, dar una dintre ele mi-a alunecat și acum ascult muzică și conversația din mașină în același timp. Mă simt de parcă trag cu urechea și știu că ar trebui să dau vreun semn care să le dea de înțeles că m-am trezit și că îi aud, dar nu o fac. Pentru că nu doar Malakai vrea să știe de ce Alek se comportă ca un dobitoc.

       Tăcerea din mașină a devenit atât de sufocantă la un moment dat, încât am preferat să îmi bag căștile și să încerc să adorm.

       — Nu, nu ești așa, îl contrazice Malakai.

       Acum regret că nu l-am întrebat pe Malakai mai multe despre Alek. De când se cunosc? De ce îl suportă? Probabil că mi-ar fi răspuns.

       Îmi țin ochii închiși, fără să mă mișc.

       — Trebuie să încetezi.

       — Are legătură cu nesuferita de pe bancheta din spate? întreabă Alek pe un ton indiferent.

       Nesuferita.

       Mă abțin să nu pufnesc.

       — Încep să cred că ai un morcov în fund.

       — Minunat! Acum o citezi. Stai liniștit, Kai. Virginele nu sunt genul meu.

       — Ai de gând să încetezi?

       Malakai pare că e pe cale să își piardă răbdarea după tonul din ce în ce mai iritat al vocii. Asta e ceva nou.

       — Nu înțeleg de când te-ai transformat în bunul samaritean, îi răspunde Alek. Aș aprecia dacă nu m-ai implica în actele tale de caritate.

       — Nu e un act de caritate. De când ești atât de pornit împotriva tuturor? Înțeleg că tocmai ți-a murit tatăl, dar nu e ca și cum nu te înțeleg. Nu e ca și cum eu nu am ambii părinți morți.

       Reușesc cu greu să nu deschid ochii, dar discuția dintre ei devine din ce în ce mai personală și încep să mă simt vinovată.

       — Nu e ca și cum nu eram acolo, se apără Alek. Dar nu despre asta e vorba – n-are nicio legătură cu tata. Pur și simplu nu sunt de acord cu faptul că i-ai sugerat că poate să vină cu noi. Mă scoate din minți și nu-și ține gura. Poartă inelul ăla ridicol care practic e o declarație că n-are de gând să și-o tragă cu nimeni decât dacă găsește vreun prost care să o ceară în căsătorie, apoi se întreabă de ce naiba a fost înșelată. Și mai trebuie și ajutată să se miște dintr-o parte-n alta.

       Înghit în sec.

       — Uau, pufnește Malakai. Nu credeam că ești chiar atât de idiot, Alek. Credeam că tu, dintre toți, ar trebui să știi mai bine înainte să judeci.